Follow Us @soratemplates

duminică, 22 mai 2016

marți, 17 mai 2016

Noutăţile colecţiei Nautilus în luna mai

20:47 0 Comments

SABIA DESTINULUI
Partea a II-a din seria WITCHER
de Andrzej Sapkowski

Traducere: Mihaela Fiscutean
Preţ: 49,90 RON

Geralt este un vânător, un om ale căruiputeri magice, obținute prin antrenamentelungi și cu ajutorul unui elixir misterios, l-autransformat într-un luptător genial și într-unasasin fără milă. Dar nu este un ucigaș caoricare altul: țintele lui sunt monștriiîntunecați care bântuie pământurile și îiatacă pe cei inocenți. Așa că el cutreierăținutul în căutarea lor, până când își dăseama că nu toți monștrii sunt la fel: uniisunt răi până în măduva oaselor, grotesc demale"ci, dar alții sunt doar vic#me alepăcatului, ale răului sau ale naivității.

Citeşte un fragment aici
Comandă cartea



BUFONUL DE AUR
Partea a II-a din trilogia OMUL ARĂMIU
de Robin Hobb

Traducere: Antuza Genescu
Preţ : 64,90 RON


Fitz a fost convins sa se intoarca la curte ca servitor al Lordului Auriu, nimeni altul decat Bufonul deghizat. In secret, el il va initia pe Printul Dutiful in tainele magiei. Pacea ramane fragila, iar nunta aranjata dintre Dutiful si printesa din Insulele Straine este o alianta cruciala care trebuie mentinuta. Dar, atunci cand apare, Elliania il provoaca pe print sa plece intr-o misiune imposibila inainte de a-l accepta. El trebuie sa il ucida pe Icefyre, unul din ultimii dragoni ramasi in viata. Iar Fitz si Bufonul il vor insoti in aceasta calatorie plina de primejdii.




FATA CU TOATE DARURILE
de M.R. Carey

Traducere: Ruxandra Toma
Preţ : 39,90 RON


Plin de emotie si captivant de la prima pagina pana la final, Fata cu toate darurile este cel mai puternic thriller distopic pe care il veti citi anul acesta. Melanie este o fata foarte speciala. Dr. Caldwell o numeste „micul nostru geniu“. In fiecare dimineata, Melanie asteapta cuminte in propria celula sa fie luata si dusa la clasa ei. Atunci cand Sergentul Parks vine dupa ea, arma lui este intotdeauna incarcata si indreptata spre ea cat timp doi dintre oamenii lui o imobilizeaza intr-un scaun special. Ea nu crede ca oamenii o plac prea mult. Glumeste cu ei ca nu ii musca, dar ei nu rad deloc. Melanie iubeste scoala. Adora sa invete despre adunari si silabe si despre lumea care exista in afara clasei si a celulelor in care traiesc copiii. Cateodata ea ii povesteste invatatoarei favorite toate visurile pe care le are pentru cand va creste mare si va explora lumea. Melanie nu stie de ce asta o intristeaza atat de mult pe domnisoara Justineau.

luni, 16 mai 2016

Ajutor: 47 de cărţi noi de citit şi 0 timp | Book Haul #13

21:01 0 Comments
Încetasem să mai public videoclipurile de pe YouTube pe acest blog din cauză că am devenit în ultima vreme mai cunoscută pentru conţinutul video decât pentru ceea ce scriu aici. Presupunând că toată lumea ştie deja de activitatea mea acolo, mi se părea inutil. Dar iată că în ultima vreme recenziile le fac doar în scris, iar pe YouTube fac chestii mai diferite, rezumat al lecturilor, ultimele achiziţii, deschid colete, fac interviuri... şi mi-am dat seama că îmi doresc ca blogul meu să fie mai dinamic, să cuprindă tot ceea ce fac şi în scris, dar şi materialele video.

Aşadar, deşi nu mereu în aceeaşi zi în care apar pe YouTube, clipurile mele se vor materializa şi sub forma unor articole aici, pe blog. Nu voi publica tot ce am omis între timp, am certitudinea că dacă vă place ce fac, veţi da o fugă şi pe canal pentru mai multe materiale, ci voi relua de la clipul publicat chiar duminică, book haul-ul cu numărul 13, în care prezint cărţile cumpărate şi mai ales primite în februarie, martie, aprilie şi prima jumătate a lunii mai 2016.


Oare să aibă vreo legătură numărul 13 din titlu, faptul că acum 2 zile a fost vineri 13 şi că videoclipul are 13 minute şi 13 secunde cu faptul că la un moment dat cărţile cad de aproape fac infarct?
Şi unde am pus toate cărţile astea dacă tot spun că nu mai am loc? Sau, mai ales, când o să le citesc eu vreodată?
Sunt doar câteva întrebări ce nu vor avea răspuns.

Recenzie: Daredevil - Neînfricatul

20:44 0 Comments
Daredevil - Neînfricatul
de Frank Miller şi Romita Jr.
Traducere: Mircea Pricăjan

Data apariţiei: 25 aprilie 2016
Editura: Lex Comics



Un copil zglobiu ca toți copiii, Matt face parte dintre aceia care cred în bine și care, poate de aceea, sunt ținta predilectă a celor care se cred stăpânii lumii. Un accident cumplit, căruia îi cade victimă pe când încearcă să salveze viața unui bătrân, îl răpește definitiv vederea. În loc ca acest lucru să îl înfrângă, Matt descoperă în sine o putere ce depășește orice așteptare. Voința și inteligența sa ieșite din comun îl ajută să profite de pe urma acuității supranaturale a simțurilor rămase pentru a face ca lumea să devină un loc mai bun și mai sigur. Misiunea nu e deloc ușoară, căci piedici sunt la tot pasul. Însă primul lucru pe care îl învață un orb este cum să nu se împiedice. Iar Matt nu e un orb ca toți ceilalți.


Având în faţă noul album lansat de Lex Comics, dornică să aflu cât mai multe despre acest personaj de care auzisem doar cu numele, m-am scufundat în poveste. Cred că nici nu puteam începe cu un volum mai potrivit, acesta de faţă prezentând originile lui Daredevil, încheindu-se cu momentul în care personajul îşi alege costumul pe care fanii îl cunosc şi adoră.

Povestea mi s-a părut neaşteptat de întunecată pentru universul Marvel, m-aş fi aşteptat mai degrabă să o văd sub sigla DC Comics (apropo de asta, nu publică nimeni în România volumele lor?), cu mafie, droguri, multe arme (da, ştiu, armele nu sunt ceva neobişnuit în benzile desenate cu super-eroi).

Şi ce m-a surprins şi mai mult a fost reîntâlnirea cu un personaj pe care îl ştiam deja din desenele animate cu Spider-Man care rulau pe Fox Kids (copii născuţi prin anii '90, bateţi palma), cunoscut ca ,,Buricul Pământului" (nu ştiu de ce, dar mereu m-a făcut să râd expresia asta.)

Matt, băiatul care va deveni temutul justiţiar Daredevil, îşi pierde vederea în urma unui accident de maşină în care îi salvează viaţa unui bătrân, când o substanţă radioactivă îi ajunge în ochi. Batjocura colegilor din cauza unui costum pe care tatăl lui, un boxer renumit, e nevoit să îl poarte pentru a îşi procura banii atât de necesari, capătă porecla de ,,Daredevil", un nume ruşinos pe care mai târziu îl va purta ca pe o armură, ca toţi aceia care l-au umilit să ştie cine e.

Ce nu mi-a plăcut la acest volum a fost lipsa numerotării paginilor, lucru pe care l-am sesizat în mai toate volumele Lex Comics, la care se adaugă şi lipsa unor informaţii precum data originală a apariţiei, titlul original... care încăpeau perfect pe pagina în care apăreau autorul, ilustratorul şi traducătorul. De asemenea, un sfert din volum este acoperit de material bonus, din care mai mult de jumătate este al doilea manuscris conţinând scenariul romanului grafic Blind Justice scris în anii '80. Din căutările pe Google şi în baza de date Goodreads, concluzia mea ar fi că acest roman grafic nu a mai fost creat, consecutiv nici publicat. Deşi este drăguţ că poţi citi scenariul aşa cum este în realitate, dactilografiat, cu notiţe pe margini (acestea nefiind lizibile), consider că o traducere din engleză în română ar fi fost necesară, pentru acei cititori care nu cunosc limba. Eu, de exemplu, nu am avut răbdare să citesc scenariul, dar sunt sigură că sunt mulţi fani ai personajului care sunt nerăbdători să consume cât mai mult material despre acesta.

În final, pot să spun că am descoperit un nou personaj fascinant al universului Marvel şi cel mai probabil voi viziona şi filmul cu acesta, care din câte mi-a zis Răzvan, are la bază chiar povestea originilor lui Daredevil şi că ar fi chiar fain, în ciuda notei mici de pe IMDb.
P.S: Apare Elektra şi în volumul Daredevil - Neînfricatul.


Mulţumesc Lex Comics pentru exemplarul trimis spre recenzare. 
Îl puteţi comanda de aici.

marți, 10 mai 2016

Recenzie: Valuri de viaţă de Lina Moacă

22:34 0 Comments
Valuri de viaţă
de Lina Moacă

Editura: Herg Benet
Data apariţiei: noiembrie 2015
Număr de pagini: 432



Daca la varsta de noua ani Irina Albu isi pierde parintii intr-un stupid accident de masina, noua ani mai tarziu se indragosteste. Dar nu oricum si nu de oricine.

Caile imprevizibile ale tinerei fete sunt cu totul aparte. Cu cat isi doreste mai mult sa-si traiasca viata, cu atat viata se incapataneaza s-o traiasca pe ea, dupa reguli implacabile.

Va putea supravietui o inima intr-un taram fara speranta?


Un zori de zi la țară, pe 25 mai 1980, la poalele Muntelui Sacru a lui Zalmoxe, în vechea vatră a Gugulaniei. O fire pasionată de logica și ilogica faptelor, licențiată în Teologie-Istorie, a încercat să aducă lumină de aici și de dincolo… Și, astfel, a început să scrie cam tot ce i s-a acumulat în minte.




Fermecată de citatele pe care le distribuia mai toată lumea pe Facebook, am început Valuri de viaţă de Lina Moacă fără să ştiu la ce să mă aştept în materie de poveste, în afară de bănuiala că voi da peste o iubire frumoasă adolescentină.

Irina Albu e o tânără modestă şi bine crescută care, după încheierea clasei a 11-a la un internat din Paris, hotărăşte să se întoarcă în Bucureşti pentru anul final de liceu, să fie mai aproape de bunicul ei, singura rudă rămasă în viaţă după moartea părinţilor ei într-un accident de maşină în urmă cu mult timp. Aşadar, ea este înscrisă la un liceu privat şi, cu multă emoţie, păşeşte într-o lume necunoscută. Încă din prima zi, remarcă şi este remarcată de cel pe care îl va numi craiul ei de verde, îndrăgostindu-se la prima vedere. Băiatul o conduce la secretariat, care se pare că e suficient de departe încât să le permită celor doi schimburi de replici profunde, care să trezească rapid în inima Irinei sentimentul pe care ea îl declară, cu naivitate aş spune eu, iubire. Totul ia o întorsătură neaşteptată când, după o veşnicie parcă, Irina îşi dă seama că nu ştie cum îl cheamă şi se prezintă cu numele complet, iar craiul de verde dă bir cu fugiţii.

Aici, cititorul îşi face o sumă de scenarii în minte referitor la motivele ce l-ar putea determina pe un tânăr interesat de o fată să dispară ca măgarul în ceaţă la auzul unui nume. Ştim deja din paginile cărţii că numele de Albu e unul important în Bucureşti, că e o familie bogată ş.a.m.d. Să fie o dispută între familii de tipul Capulet-Montague, teamă, dispreţ...? Am citit pe nerăsuflate jumătate din carte, dornică să aflu ce se petrecea acolo. Lucrurile au fost interesante în acea primă jumătate, autoarea scrie natural, liber, însă de la un anumit punct, fără o directă legătură cu acţiunea, a început să mi se pară prea mare insistenţa pe sentimentele reluate şi rescrise în diverse alte formulări, parcă deja repetitive. 

Povestea mi s-a părut puţin cam telenovelistică pentru gustul meu, deşi cartea nu a fost deloc rea, de altfel am şi citit-o extrem de repede, menţinându-mi interesul până la final. Am citit în alte recenzii că lumea a fost luată pe nepregătite de o anume dezvăluire şi mi s-a părut oarecum ciudat, pentru că adevărul din spatele a ce s-a întâmplat mi se părea foarte evident, curioasă fiind mai degrabă de deznodământ, rugându-mă să nu se termine în felul în care bănuiam că se va termina. 

Mi-a plăcut mult relaţia dintre Irina şi bunicul ei, Dan, mi s-a părut cea mai frumoasă şi firească iubire din această carte, cu modurile lor haioase de adresare şi altruismul cu care făceau sacrificii unul pentru altul, ei fiind singura familie rămasă. La polul opus, între Irina şi crai parcă totul s-a născut din nimic. Nu neg veridicitatea iubirii lor, chiar eu am o poveste de dragoste parcă desprinsă din paginile unui roman, însă m-a lăsat confuză oarecum uşurinţa cu care cei doi îşi fac declaraţii fără să-i cunoască sufletul celuilalt cu adevărat. Pot înţelege o atracţie magnetică fizică şi sufletească, nelegată de experienţe comune, însă mi se pare greu de crezut că, dat fiind şi contextul, Irina nu refuză să aibă de a face cu o persoană necomunicativă până la extrem, care ia decizii de una singură deşi acestea afectează mai multe persoane, rănindu-se atât pe el, cât şi pe acestea. Acelaşi lucru îl pot spune şi despre Victor Sima, băiatul unor prieteni de familie, care o curtează şi el, cu aprobarea vizibilă a bunicului Dan, ce abia aşteaptă să-şi vadă nepoata măritată. Acesta, deşi îi este evident că Irina îl vede ca pe un frate, stă la pândă pentru oportunitatea de a i-o sufla celuilalt.

Prietenele Irinei sunt fete deosebite şi mi-ar fi plăcut să aflu mai multe despre preocupările lor, însă naratorul fiind chiar personajul Irina, accentul este pus pe propriile ei frământări şi sentimente, celelalte personaje fiind de multe ori neglijate, atunci când ele nu se află fizic în acelaşi spaţiu ca ea. Singurele personaje ce îi ocupă mintea chiar şi în absenţa lor sunt bunicul, craiul de verde şi Victor. Chiar şi Jen, prietena cea mai bună din Franţa este neglijată, deşi este suficient de importantă pentru a reveni în viaţa Irinei mai târziu, împărţind aceeaşi locuinţă.

Lectura ei a fost neobişnuit de plăcută, lucru la care a contribuit naturaleţea Linei Moacă de a scrie. Dincolo de deciziile Irinei cu care nu am fost de acord, de dulcegăriile abundende şi câteva detalii legate de abordarea poveştii, toate fiind pe seama gusturilor mele, stă o poveste frumoasă, scrisă cu dedicaţie şi pasiune, ce aşteaptă să fie descoperită de iubitoarele cărţilor de dragoste.

luni, 9 mai 2016

Recenzie: Zona Zero de Lavinia Călina

22:39 0 Comments
Zona Zero 
de Lavinia Călina


Lovită de un virus necunoscut, omenirea se află în pragul extincției. Paraziții, cei atinși de boală, sunt ei înșiși cea mai mare primejdie față de puținii care au reușit să supraviețuiască. Iar lupta este aprigă. Pentru Elena, pierderea soțului la atât de scurt timp după ce s-a căsătorit din dragoste a însemnat punctul de pornire pentru o transformare care ar fi părut fără închipuire până atunci: salvarea grupului pe care va ajunge să îl conducă refugiată într-unul dintre ultimele bastioane ale umanității presupune sacrificii extreme și o voință de fier dincolo de limitele de care credea că nu este capabilă să treacă. Întâlnirea cu doi frați, tânărul Vlad și adolescenta Vanessa, va fi punctul de cotitură înspre decizia ultimă. Pe cine mai poate salva? Ce forță îi poate da dreptul să se joace cu vieți inocente? Poate să își regăsească sentimentele de iubire în pofida apocalipsei care pare să fi distrus totul în calea ei? Care este soluția pentru Zona Zero? Răspunsul este un roman în același ritm alert și imprevizibil cu care Lavinia Călina ne-a obișnuit din primele sale cărți. Aventura vieții și a morții este doar un pretext pentru o poveste care te va zdruncina din temelii și care te va captiva pe de-a întregul. Lupta pentru supraviețuire a început!



În urmă cu ceva vreme, Lavinia Călina anunţa că are exemplare disponibile pentru recenzie din noul ei roman, Zona Zero. Deşi cumpărasem volumul 1 din Ultimul avanpost şi pe al doilea îl câştigasem cu autograf, cu gândul să le citesc la o dată ulterioară, mi s-a părut o alegere bună ca prima mea carte de Lavinia Călina să fie un roman de sine stătător. Nu mai citisem cărţi cu subiectul principal zombie sau apocalipsă zombie, văzusem doar un film pe această temă pe la vreo 13 ani la ziua de naştere a unei colege.

Romanul m-a prins încă de la prima pagină, când am făcut cunoştinţă cu personajul principal, Elena, care rememorează evenimentele care au adus-o până în punctul în care a fost nevoită să îşi ucidă partenerul de viaţă pentru că devenise un parazit, fără nicio urmă măcar din bărbatul pe care l-a iubit. Deşi pare o femeie slabă, ajunsă la capătul puterilor, parcă gata să renunţe la viaţă în orice clipă din moment ce nu mai are nicio speranţă de care să se agaţe, când se derulează acţiunea cinci ani mai târziu, întâlnim o nouă Elena, lideră a unei comunităţi de supravieţuitori, o tipă dură, aparent rece, gata să sacrifice orice şi pe oricine pentru binele tuturor. 

Firește, ca în orice comunitate, nu toată lumea e mulțumită, iar când apar neajunsuri în ceea ce privește camerele personale, dar mai ales mâncarea, cine altul să fie țapul ispășitor dacă nu liderul? Cu atât mai mult cu cât este alimentat de acei oameni care râvnesc la putere... Și cine ar putea învinui românul pentru astfel de atitudini, având în vedere fundalul istoric? La drept vorbind, este în firea omului să găsească consolarea în învinuirea altuia atunci când nu are posibilitatea sau voința de a schimba lucrurile. Elena devine în timp, de la conducătorul aclamat, la cel huiduit pe ascuns, acesta fiind momentul intrării în scenă tânărul Vlad și sora lui, Vanessa, aflată la vârsta adolescenței, cei doi fiind primii supraviețuitori găsiți după multă vreme. Vrând-nevrând, ei se alătură comunității și, fără să își dea seama, intră într-un joc politic ale căror date nu le cunosc, lăsând emoțiile și aparențele să ia decizii pentru ei. 

Povestea este una antrenantă, nelipsind nici dezvoltarea personajelor, fiecare cu motivații proprii și trecuturi mai mult sau mai puțin tragice. Dialogurile și situațiile descrise mi s-au părut incredibil de realiste, cu o doză potrivită de ironie și spirit autentic românesc. Finalul oarecum deschis m-a lăsat dorind să aflu mai multe, dar pot să îmi imaginez câteva variante la ceea ce ar urma după ultimul punct. Îl recomand cu multă căldură celor dornici de acțiune și o mică doză de umor combinat cu dramă 


luni, 2 mai 2016

Recenzie: Arena 13 de Joseph Delaney

15:18 0 Comments
Arena 13 (volumul 1 al trilogiei Arena 13) de Joseph Delaney

Editura Corint Junior
Traducere: Adina Raţiu
Număr de pagini: 320
Data apariţiei: 15 februarie 2016


Leif, un tânăr care se înscrie la școala de lupte din Gindeen, are o singură ambiție: să devină cel mai bun luptător în Arena 13.
Aici, spectatorii fac pariuri despre care luptător va înfige primul sabia în trupul adversarului.
Iar în meciurile de revanșă, fac pariuri despre care adversar își va pierde viața.
Dar ținutul Midgard este terorizat de Hob, o creatură malefică ce provoacă din când în când la o luptă pe viață și pe moarte un combant din Arena 13.
Iar aceasta este exact ce își dorește și Leif, care știe prea bine crimele lui Hob și arde de dorința să le răzbune.
În primul volum al trilogiei Arena 13, Leif se va înfrunta cu monstrul care i-a distrus familia...
Chiar dacă acest lucru l-ar putea costa viața.


JOSEPH DELANEY este un fost profesor de engleză care locuieşte în Lancashire, Marea Britanie. Are trei copii şi şapte nepoţi şi este un orator desăvârşit, gata oricând să participe la conferinţe sau lansări şi prezentări de carte în biblioteci şi librării. Casa lui se află în inima teritoriului duhurilor, iar în satul său sălăşluieşte un duh rău, numit Cel-care-îţi-bate-la-uşă, care a fost însă imobilizat sub treapta unei case de lângă biserică.

Ideile pentru întâmplările povestite de Joseph Delaney vin de multe ori din poveştile şi legendele locale despre stafii şi vrăjitoare.

 În 2006, scriitorul britanic a fost recompensat cu prestigiosul premiu Hampshire Book Award, pentru romanul Ucenicul Vraciului, prima carte din seria Cronicile Wardstone.
Trebuie să vă mărturisesc că am avut o mică de tot reţinere înainte de a mă afunda în lectura cărţii Arena 13, întrucât Joseph Delaney e un autor de la care citisem şi îndrăgisem nespus de mult numai cărţile din seria Cronicile Wardstone, apărute tot la Corint Junior. Îmi era oarecum teamă că nu se va ridica această nouă serie la nivelul aşteptărilor mele şi voi fi nevoită să-l cobor pe autor de pe piedestalul copilăriei mele.



Pe parcursul lecturii, am avut permanenta senzaţie că mă regăsesc tot în universul Wardstone, întâlnind acelaşi gen de personaje, cu motivări asemănătoare, recunoscând un tipar, o reţetă încercată deja de autor cu care ştia că nu va da greş. În Wardstone îl aveam pe Tom şi înfruntarea cu Necuratul care i-a distrus familia, urmând lumea în care trăieşte, în timp ce în Arena 13 îl avem pe Leif, un orfan care îşi doreşte să devină un luptător pentru oportunitatea de a-l ucide pe Hob, djinn-ul care l-a lăsat fără părinţi şi care işi alege micul dejun, prânzul şi cina dintre locuitorii comunităţii, sădind teamă în sufletele tuturor. Dacă în Wardstone e plin de personaje feminine puternice, cea mai importantă de menţionat fiind protagonista Alice, aici am cunoscut-o pe Kwin, fata maestrului lui Leif, care şi-ar dori ca femeile să aibă şi ele dreptul de a participa la luptele în Arenă, fiind chiar mai bună decât mulţi dintre ucenicii tatălui său, ambele fete din aceste serii dezvoltând o pasiune pentru erou şi băgându-l în buclucuri, cu diferenţa doar a relaţiei dintre acestea şi maestrul protagonistului. Chiar şi maestrul Tyron mi-a amintit de Vraci prin replici şi acţiuni.



Arena 13 e un loc cu reguli binedefinite în care se folosesc lacii, un fel de umanoizi cu inteligenţă artificială pe care maeştrii îi antrenează cu un limbaj de programare încă nu foarte bine desluşit pentru a putea lupta în faţa oamenilor - un luptător min în spatele unui singur lac împotriva unui luptător mag aflat în spatele a trei laci (după 5 minute aceştia vor lupta în faţa lacilor). Deşi pare o luptă nedreaptă, dezechilibrată, de cele mai multe ori învingând combatantul mag, există multe strategii pe care luptătorii min le pot folosi pentru a câştiga în mod spectaculos. Meciurile se termină la prima tăietură aducătoare de sânge, nu moare nimeni decât în meciurile de revanşă sau în cele în care Hob provoacă un luptător min la luptă.



Deşi este o serie pentru copii, lectura ei a fost extrem de palpitantă şi am rămas cu multe curiozităţi şi întrebări la care sper să aflu răspunsul în volumele ulterioare. O recomand fanilor Cronicile Wardstone, cu menţiunea că aceasta mi s-a părut o serie mai bună, deşi nu îmi dau seama dacă asta se datorează faptului că e seria cu care am fost obişnuită sau chiar aşa să fie.

Mulţumesc Editurii Corint Junior pentru exemplarul trimis spre recenzare.

Cartea poate fi comandată de aici sau aici.