Urzeala tronurilor (Cântec de gheaţă şi foc, volumul 1) 
de George R. R. Martin

„Intrigi si comploturi, tragedii si tradari, victorii si teroare in vremurile unor prevestiri sumbre. Soarta personajelor principale, a aliatilor si a dusmanilor lor se afla intr-un echilibru precar, pentru ca fiecare doreste sa castige in jocul cel mai periculos dintre toate: Urzeala tronurilor.“ Library Journal 

„Romanul care marcheaza fara doar si poate inceputul detronarii lui Tolkien: Urzeala tronurilor.“ Newsweek „Martin atinge un varf absolut din punctul de vedere al tehnicii narative si al scenelor de actiune. Scriitura, imaginatia, impactul emotional si extraordinara constructie a universului sau presupun o noua definire a genului fantasy.“ Booklist 


George R.R. Martin s-a nascut in 1948 la New Jersey si a absolvit jurnalismul cu summa cum laude la Northwestern University, Illinois.
In anii ’70 George R.R. Martin a scris o serie de nuvele, printre care si Regii nisipurilor (1979), pentru care i-au fost decernate Premiile Hugo si Nebula, apoi a continuat cu romane SF, fantasy si horror.
In anii ’80 a fost producator si scenarist in televiziune, editor al seriei Twilight Zone la CBS Television si producator al filmului Beauty and the Beast. Nuvela Zburatorii Noptii, care da si titlul volumului publicat in anul 1985, a fost ecranizata.
In 1996 Martin a inceput sa scrie seria fantasy Cantec de gheata si foc (din care la editura Nemira au aparut Festinul Ciorilor, Iuresul sabiilor, Inclestarea regilor si Urzeala tronurilor). Seria este acatuita din sapte romane dintre care trei se afla inca in stadiul de proiect (A Dance with Dragons, The Winds of Winter si A Dream of Spring).
Seria Cantec de gheata si foc este considerata o capodopera a genului, dupa trilogia Stapanul inelelor de J.R.R. Tolkien, drepturile cinematografice fiind deja achizitionate de HBO, care intentioneaza realizarea unui serial in scurt timp.
Remembering Melodie, Zburatorii noptii si Sandkings au fost, de asemenea, adaptate pentru marele ecran.
Urzeala tronurilor a aparut in 1996 si a obtinut Premiul Locus in 1997, iar nuvela Blood of the Dragon (Sangele dragonului), care face parte din roman, a obtinut Premiul Hugo in 1997.




A scrie o recenzie unei astfel cărţi poate fi la fel de intimidant ca a o citi. Urzeala tronurilor nu e o carte uşoară, iar mâinile mele pot confirma că nu veţi face faţă să ţineţi ediţia cartonată la nivelul ochilor atâta timp cât veţi fi impulsionaţi să daţi pagină cu pagină, dornici să vedeţi ce urmează să se mai întâmple.

În cazul meu, ştiam deja absolut tot ce urma să se întâmple, fiind la zi cu serialul încă de când a apărut, însă anumite detalii mi se şterseseră şi a fost deosebit de savuros să le rememorez, de data asta sub formă de text, fiind liberă să îmi imaginez şi scenele care nu au ajuns pe micul ecran.

Pentru cei care au trăit până acum sub o piatră şi nu ştiu despre ce e vorba în seria asta despre care aparent nimeni nu mai poate să tacă (,,Vrem sezonul 6 odată!", ,,Iar amână Martinel următoarea carte?!",) hai să vă lămuresc eu.



Avem una bucată ţinut fantastic, cu patru continente, cel mai important fiind Westeros, împărţit în şapte regate şi cea ce se cunoaşte ca teritoriul Dincolo de Zid. Aceste regate sunt conduse de către un singur rege, la începutul cărţii acesta fiind Robert Baratheon, care şade fain frumos pe Tronul de Fier, până i se face felul. Inspirându-se din Războiul celor Două Roze, se naşte un război între familiile cele mai puternice, fiecare aspirând să conducă Cele Şapte Regate.

Ceea ce îmi place mie la nebunie la seria asta e faptul că nu există personaje unidimensionale, fiecare dintre ele au propriile trecuturi mai puţin imaculate, până şi nobilul Eddard Stark, mereu punând onoarea mai presus de orice, a zămislit un bastard. Sau oare?

De asemenea, nu există un personaj negativ, malefic în adevăratul sens al cuvântului.



Adică, în fine, poate că sunt unul, doi...

Urmărim povestea în paralel din prisma mai multor personaje principale, femei, bărbaţi, adulţi în toată firea, copii, bastarzi, astfel încât sunt mari şanse să aşteptaţi cu mai mare nerăbdare perspectivele unor personaje în defavoarea altora. Şi de cele mai multe ori, personajele voastre preferate vor fi în tabere adverse, cum sunt în cazul meu Danaerys, Tyrion chiar şi Sansa. În ciuda egoismului şi greşelilor pe care le face, reacţiile ei mi se par absolut normale luând în considerare vârsta fragedă şi educaţia pe care a primit-o. Şi mai ales mi se pare puternică, dar din motive ce ţin de serial şi nu le pot divulga pentru că au loc mult mai târziu şi nu pot confirma încă din moment ce nu ştiu dacă şi în carte se întâmplă la fel.


Deşi în serial îmi place personajul lui Jon Snow, nu pot să îmi exprim aceeaşi părere şi în cazul cărţii pentru că încă nu am văzut nimic din capitolele lui care să mă convingă deocamdată. Regina Cersei în continuare îmi pare o scârbă fără scrupule, dar e atât de descurcăreaţă şi manipulatoare, se scoate ea cumva din fiecare încurcătură sau situaţie delicată, încât nu ştiu ce să zic altceva decât să o felicit, sau mai degrabă să felicit autorul că a reuşit să creeze un personaj atât de perfect de destestat.

Poate că sunteţi reticenţi să vă apucaţi de această serie. Nu vă condamn, e nevoie de devotament şi răbdare, cu atâtea volume şi atâtea pagini şi mai ales atâta popularitate în spate. Poate vă întrebaţi dacă merită. Nu este un răspuns pe care să vi-l pot da, ci trebuie să îl descoperiţi singuri. Dar am două sfaturi să vă dau: 1. oricât v-ar tenta, nu beţi un shot de fiecare dată când moare un personaj; şi 2. nu spuneţi nimănui ce citiţi, dacă nu vreţi spoilere (nu daţi nici Like paginilor despre serie).

P.S.: Îmbrăcaţi-vă bine, vine iarna.