Recenzie: Uneori, cand visez...


Uneori, când visez...

de
https://www.goodreads.com/book/show/28003709-uneori-c-nd-visez?from_search=true&search_version=service

224 pagini
Publicat în noiembrie 2015 la Editura Tritonic
Sunt un simplu călător prin timp. În mai puțin de o clipă, urmele pașilor mei se vor fi șters de pe nisipul ud al plajei. Și cât de adânc îmi părea că le întipărisem! Valurile înspumate îmi lingeau supuse tălpile, făcându-mă să mă cred stăpânul lumii. Dulce vanitate... Acum, când privesc în urmă, nu le mai găsesc. Uneori, când visez, mi se pare că le-am văzut - cândva - împletindu-se cu alte urme. Sunt un simplu călător. Prin timpul tău. Este o carte despre visurile cu care pornim la drum, despre maturizare, despre alegerile pe care le facem în viață și, nu în ultimul rând, despre ce înseamnă, de fapt, dragostea. - Lucian Dragoș Bogdan

Am avut buna inspiraţie ca, în vacanţa de Crăciun, să iau cu mine în bagaj una dintre ultimele cărţi adăugate în bibliotecă, fiind vorba de romanul ,,Uneori, când visez..." publicat destul de recent în colecţia Caşmir a editurii Tritonic. În dedicaţia pe care mi-o lăsase Lucian Dragoş Bogdan pe prima pagină, alături de autograful său, autorul îmi recomanda cartea ca fiind o parte din latura sa luminoasă, motiv pentru care mi s-a şi părut ideală de citit în zilele de Crăciun.


Cartea începe cu un curs de fizică, dar nu pentru noi, staţi liniştiţi, ci pentru protagonista noastră, domnişoara Melati, una dintre cele mai bune studente la Facultatea de Fizică şi Ştiinţă din Indonezia. De altfel, profesorul van Rijn o şi roagă să rămână după curs pentru a o informa de locul la Oxford pe care vrea să o ajute să îl obţină. Melati nu se poate, însă, bucura, de această oportunitate deosebită, pentru că o apasă un alt gând, acela că e posibil să fie însărcinată. Şi cum Indonezia nu e o ţară unde astfel de situaţii se privesc cu un ochi bun, bursa ratată este ultima ei problemă. 

Iubitul Faisyal e, aşa cum poate aţi prevăzut deja, depăşit de situaţie, nepregătit să îşi asume responsabilitatea faptului împlinit şi încearcă să se eschiveze de la datoria lui, încercând să o convingă pe Melati să avorteze. Ba chiar scade şi mai mult în ochii ei când e vizibil uşurat de faptul că Melati nu are pretenţii la pensia alimentară. 

Pe parcursul sarcinii, suntem martorii transformării tinerei asiatice dintr-o fată naivă într-o femeie puternică, ea fiind de la început hotărâtă să lupte pentru a păstra copilul, indiferent de greutăţile pe care va trebui să le înfrunte, atât de natură materială, cât şi a celor ce provin din mentalitatea indonezienilor, care nu privesc cu ochi buni mamele singure. 

Melati îndrăgeşte cititul, mai cu seamă trilogia "Casa de lut" de Pearl S. Buck, pe care o reciteşte pentru a căpăta puterea de a trece peste dificultăţile cu care se confruntă, dându-i încrederea că dacă oamenii s-au descurcat în condiţii atât de vitrege, pentru ea nu poate fi altfel. De fapt, şi eu am primit aceste cărţi de la bunica mea, cu recomandarea că sunt extraordinare, aşa că le voi citi cât de curând.
,,Uneori, când visez..." este o poveste despre sacrificiu, prietenie şi iubire, despre oameni şi viaţă. Deşi previzibilă pe mai multe planuri, mai ales existând atâtea alte poveşti asemănătoare, pe mine m-a impresionat sensibilitatea autorului, iar lectura acestei cărţi mi-a indus o stare de linişte şi recunoştinţă pentru tot ceea ce am.

Poţi cumpăra cartea de aici

You Might Also Like

0 comentarii

Comments