Recenzie: Apocalipsa după Ceauşescu - Sergiu Someşan



„În 2012 - an în care evenimentele politice din România nu i-au prea scos din casă pe scriitorii autohtoni, darămite să-i mai şi determine să scrie! - , Sergiu Someşan a fost singurul care a avut îndrăzneala să-şi exprime, prin creaţia sa, atitudinea faţă de cele întâmplate la referendumul care a transformat în «oameni invizibili» aproape 8,5 milioane de alegători români. Povestirea sa Făuritorul de vise, publicată deocamdată numai on-line pe blogul http://moshulsf.wordpress.com, a fost citită şi apreciată în doar câteva zile de peste 700 de internauţi - mai mulţi decât tirajul mediu actual al unei cărţi în România!!! Iar dacă vă întrebaţi de ce a luat atitudine într-un subiect pe care cei mai mulţi colegi de breaslă l-au «băgat sub preş» ori s-au făcut că nu există, atunci vă dau şi o explicaţie: pentru că - dacă-i citiţi lucrările - veţi descoperi că este un scriitor «vertical», cu atitudine, un om pentru care societatea reprezintă atât obiect cât şi subiect de discuţie, în majoritatea cazurilor la modul foarte responsabil. Aşa cum unii se pricep să manevreze sabia, puşca, securea sau suliţa, eventual tancul sau racheta intercontinentală, Sergiu Someşan ştie să manevreze CUVÂNTUL şi o face pentru cauze nobile… şi o face foarte bine!” Ştefan Ghidoveanu

Gen: Literatura romana, scriitori clasici si contemporani
Număr de pagini: 166
Apărut la Editura Vremea

Recenzie





În ultima vreme, cum editurile româneşti se preocupă în principal cu scoaterea pe bandă rulantă a cărţilor de mare succes dincolo de graniţele României, s-ar părea că am uitat să apreciem valoarea literaturii autohtone. Mea culpa, şi eu sunt o cititoare a literaturii americane şi britanice, mai ales de când am şi un Kindle pe care pot să o citesc în limba engleză. În afara literaturii din programa de bacalaureat şi a câtorva clasici precum Mircea Eliade, Cella Serghi sau Ionel Teodoreanu, am "degustat" din scriitorii români contemporani prea puţin. Astfel se explică încântarea mea în momentul în care domnul Sergiu Someşan m-a întrebat dacă mi-ar plăcea să-i citesc romanul intitulat "Apocalipsa după Ceauşescu" şi să-mi împărtăşesc părerea.

Trebuie să recunosc, însă, că nu ştiam la ce să mă aştept. Netrăind vremurile comunismului, ştiind despre cum se trăia pe atunci doar din poveştile părinţilor şi bunicilor, şi a orelor de istorie de la şcoală, mă temeam că nu voi aprecia cartea la adevărata ei valoare. M-am înşelat.

Încă de la primul capitol, mi-a căzut drag personajul principal, un bătrânel simpatic, pensionar, fost profesor. De unde porneşte toată povestea? Protagonistul nostru, pe nume Adam, este pasionat de lectură şi are o problemă. El intuieşte că ar mai avea de trăit vreo zece ani, şi cum citeşte doar patru cărţi pe lună, nu are cum să termine de citit cele 1000 de cărţi pe care şi le cumpărase. Cred că pot spune că toţi şoriceii de bibliotecă îl înţelegem perfect pe Adam şi ne regăsim în situaţia lui, aceea de a nu avea suficient timp pentru lectură. În această situaţie, singurul său prieten care-l mai vizitează, Virgil, un inginer mecanic, tot pensionat, care "vede sunete şi aude tensori", pune la cale un plan prin care să-i prelungească viaţa lui Adam cu cel puţin zece ani. Ei, bine, de aici, totul o ia razna. Cum? Nu pot să vă spun fără să vă stric surpriza, dar implică universuri paralele, călătorii în timp şi multe evenimente stranii.

Scriitura este cu totul deosebită. Dialogul este frumos construit, descrierile exact cât trebuie de detaliate şi avem parte, pe lângă cele menţionate anterior, şi de umor. Da, aşa cum se intuieşte din titlu, subiectul politicii se regăseşte în roman, dar nu într-o formă plictisitoare. Să spunem doar că autorul "spune lucrurilor pe nume" în stilul său unic.

Cartea este prima dintr-o trilogie, şi eu una de-abia aştept continuarea, intitulată "Apocalipsa după Virgil". Dacă v-am captat atenţia, vă invit să citiţi romanul, care poate fi găsit şi pe blogul autorului.

You Might Also Like

1 comentarii

  1. Mulţumesc mult pentru recenzie. Abia acum am căpătat cu adevărat curaj să mă apuc de partea a doua a trilogiei. Nu mă aşteptam ca romanul să fie astfel receptat de o reprezentantă a tinerei generaţii.

    RăspundețiȘtergere

Comments