La Sankt Petersburg, la Viena, în Corsica, la Veneția, în mlaștinile sălbatice ale Angliei rurale sau aproape oriunde, dragostea se ascunde în gesturi, în sertare, în scrisori… Ea este peste tot și are chipuri infinite. În ținuturile imaginare ale literaturii, dragostea domnește ca o divinitate pe jumătate blândă, pe jumătate fioroasă. Toți scriitorii și toți cititorii o visează dintotdeauna.Șapte povești de dragoste este un volum care aduce la lumină bijuterii fără vârstă din secolul al XIX-lea, șlefuite de F.M. Dostoievski, Edgar Allan Poe, Oscar Wilde, Guy de Maupassant, Stefan Zweig și alți scriitori care cuceresc cititorul de oricând și de oriunde.

Gen: clasic, roman de ragoste

Număr de pagini: 208

Data apariţiei: februarie 2013 la Editura Nemira

Recenzie



 

Îndrăgind poveştile scurte şi vrând totodată să citesc şi ceva din literatura clasică, am cumpărat această carte în urmă cu câteva săptămâni, mai ales că era o noutate la Editura Nemira şi aveam o reducere de care doream să profit. Îmi era dor să citesc poveşti de dragoste emoţionante, şi nu am fost dezamăgită.

Ce mi-ar fi plăcut, totuşi, să ştiu înainte de a o achiziţiona este că urma să fie vorba despre şapte poveşti de dragoste neîmplinită. Cu toate acestea, măiestria cu care acestea au fost scrise a îndulcit tristeţea ce m-a cuprins cu sfârşitul fiecărei povestioare. Cred că m-au impresionat cel mai mult chiar prima şi ultima, aproape până la lacrimi.

E incredibil modul în care aceşti celebri scriitori, deşi bărbaţi, cunosc atât de bine sufletul femeii (vezi "Scrisoare de la o necunoscută" de Stefan Zweig şi "Ultima iubire" de Arnold Bennett"). O treabă minunată au făcut şi traducătoarele. Având în vedere că, în original, poveştile au fost scrise în engleză, franceză germană şi rusă, este de lăudat faptul că limbajul păstrează un farmec aparte.

Majoritatea scrise la persoana I, poveştile debordează de gândurile şi sentimentele de dragoste pură ale personajelor, care iubesc necondiţionat, neaşteptând nimic în schimb. Este vorba despre acea iubire profundă, despre care unii afirmă că o simţi doar o dată în viaţă, şi care îi cuprinde pe protagoniştii celor şapte poveşti. Unii se resemnează, alţii se amăgesc sau cad în deprimare, cert e că m-am regăsit în multe dintre pasajele cărţii, pe care am citit-o pe nerăsuflate.

Cu siguranţă, o astfel de lectură e ca o gură de aer proaspăt după multele romane contemporare şi fantasy în care m-am îngropat în ultima vreme. O recomand din inimă oricui, oricând, oriunde.