Cartea cu Apolodor

Aş vrea astăzi să vă prezint o carte mai specială, pe care am citit-o acum foooarte mult timp, dar asupra căreia aş vrea să vă atrag atenţia, pentru că tare mi-e teamă că lumea a uitat de ea, şi e mare păcat.

Cartea cu Apolodor este una dintre cărţile copilăriei mele, de care îmi amintesc cu drag. Ştiu că eram în Bucureşti, împreună cu tatăl meu, de un Crăciun, iar el a insistat să mi-o cumpere. Şi cum iubeam cărţile încă din fragedă pruncie, am acceptat.
Şi nu-mi pare rău, pentru că am citit-o "dintr-o înghiţitură". Versuri frumoase, amuzante, ilustraţii şi mai şi, cu atât mai mult cu cât sunt făcute tot de Gellu Naum!
Aşa, mai pe scurt, în ea este vorba despre un pinguin (foarte simpatic) care pleacă de la circul unde era tenor, într-o călătorie lungă pentru a-şi găsi rudele din Labrador. El ajunge pe diferite continente, ba chiar pe Lună, şi întâlneşte tot soiul de personaje, care mai de care mai ciudate! După ce îşi întâlneşte familia, petrece puţin timp în Labrador, însă i se face dor de colegii săi de la circ şi se întoarce.
E o carte care mă face să zâmbesc de fiecare dată când o zăresc în bibliotecă. Aş reciti-o oricând cu plăcere. Prin urmare, o recomand tuturor copiilor, dar nu numai.

You Might Also Like

0 comentarii

Comments