Asia

Festivalul Tanabata

Tanabata (七夕?, înseamnă "Seara celor șapte") este un festival japonez al stelelor, și își are originea în festivalul chinezesc Quixi. Este sărbătorită întâlnirea zeităților Orihime și Hikoboshi (reprezentate de stelele Vega și Altair). Conform legendei, Calea Lactee îi separă pe acești îndrăgostiți și le este permis să se vadă numai o dată pe an, în cea de-a șaptea zi a celei de-a șaptea luni a calendarului. Data festivalului Tanabata variază în funcție de regiunea țării, dar festivitățile încep prima dată pe data de șapte iulie a calendarului gregorian. Sărbătoarea se ține în zile ce variază între lunile iulie și august.

Istoric

[caption id="" align="alignleft" width="220" caption="Femei îmbrăcate în yukata la Tanabata"]

[/caption]

Festivalul a fost adus în Japonia de către împărăteasa Kōken în 755. Își are originea în „Festivalul stăruiinței pentru măiestrie” (乞巧奠 Kikkōden), o altă denumire pentru Qixi, care este sărbătorit în China și a fost adoptat în Palatul Imperial Kyoto în perioada Heian.
Festivalul a devenit foarte cunoscut în rândul oamenilor la începutul perioadei Edo, când s-a amestecat cu diverse tradiții Obon sau Bon (fiindcă Bon se ținea în ziua 15 a lunii atunci) și s-a dezvoltat până a devenit festivalul modern Tanabata. Tradițiile populare legate de festival variau în funcție de regiunea țării, dar, în general, fetele își doreau să fie mai pricepute la cusut și alte arte, iar băieții își doreau un scris mai frumos, scriind dorințe pe fâșii de hârtie. Atunci, tradițional, se folosea roua rămasă pe frunzele de taro, pentru a se crea cerneala folosită pentru scrierea dorințelor. Întâmplător, Bon se ține acum pe 15 august după calendarul solar, aproape de data inițială de pe calendarul lunar, Tanabata și Bon devenind două evenimente individuale.
Numele de „Tanabata” este legat de citirea în japoneză a caracterelor chinezești 七夕, care se citeau în trecut „Shichiseki”. Se crede că în aceeași perioadă exista o ceremonie de purificare Shinto, în care o preoteasă Shinto țesea la război o bucată de stofă specială, numită Tanabata (棚機?) în apropierea apelor și i-o oferea unui zeu, rugându-se ca semănăturile de orez să fie protejate de ploi și de furtuni și să aibă o recoltă bogată mai târziu, toamna. Treptat, această ceremonie s-a îmbinat cu Kikkōden și a devenit Tanabata. Caracterele chinezești 七夕 și cuvântul japonez "Tanabata" s-au unit, desemnând același festival, deși inițial erau două lucruri diferite.

Legenda

[caption id="" align="alignright" width="300" caption="Orihime şi Hikoboshi"]

[/caption]

La fel ca Chilseok și Qixi, Tanabata e inspirată din faimoasa poveste din folclorul chinezesc, „Prințesa cirezii de vite”. Unele versiuni au fost incluse în Man'yōshū, cea mai veche colecție de poezii japoneze existentă.
Cea mai cunoscută versiune e următoarea:
Orihime (織姫 Prințesa care țese), fiica lui Tentei (天帝 Regele cerului sau a universului), țesea haine frumoase la malul lui Amanogawa (天の川 Calea Lactee, literar ar fi „râul ceresc”). Tatăl ei iubea haina pe care ea o țesea, așa că ea muncea din greu în fiecare zi. Însă Orihime era tristă că din cauza faptului că muncea atât de mult, nu întâlnea pe nimeni de care să se îndrăgostească. Îngrijorat pentru fiica lui, Tentei a aranjat ca aceasta să îl cunoască pe Hikoboshi (彦星 Văcarul – o constelație), care trăia și muncea de partea cealaltă a Căii Lactee. Când s-au întâlnit, cei doi s-au îndrăgostit la prima vedere și s-au căsătorit imediat după aceea. Însă acum că era căsătorită, Orihime nu mai țesea pentru Tentei, iar Hikoboshi le permitea vacilor lui să hoinărească peste tot prin rai. Mânios, Tentei i-a separat pe cei doi îndrăgostiți cu Calea Lactee și le-a interzis să se mai întâlnească. Orihime a devenit deprimată din cauza pierderii soțului ei și și-a rugat tatăl să îi mai lase să se întâlnească. Tentei a fost mișcat de lacrimile fiicei lui și le-a permis celor doi să se întâlnească în cea de-a șaptea zi a celei de-a șaptea luni atâta timp cât ea va munci din greu și va termina de țesut. Prima dată când au încercat să se întâlnească, și/au dat seama că nu pot traversa Calea Lactee din cauză că nu exista nici un pod. Orihime a plâns atât de mult, încât un stol de coțofene a apărut, iar acestea i-au promis că vor face un pod din aripile lor, ca ea să poată trece. Se spune că dacă plouă în ziua de Tanabata, coțofenele nu pot veni, iar cei doi îndrăgostiți trebuie să mai aștepte încă un an ca să se întâlnească.

Numele

Orihime și Hikoboshi au nume diferite în multe versiuni existente ale poveștii. Acestea sunt:
Orihime:

Tanabata-tsume

Me-Tanabata-sama

Asagao-hime ("Prințesa dimineții strălucitoare")

Ito-ori-hime ("Prințesa țesătoare")

Momoko-hime ("Copila prințesă")

Takimono-hime ("Prințesa cu miros frumos")

Sasagani-hime ("Prințesa păianjen")

Hikoboshi:

O-Tanabata-sama

Kaiboshi

Kengyu

În ficţiune

Următoarea variantă a poveştii este cunoscută în China şi în Japonia: Un tânăr fermier pe nume Mikeran a descoperit în ferma lui o robă care, lucru necunoscut de el, îi aparţinea unei zeiţe pe nume Tanabata. Curând după aceea, Tanabata l-a vizitat pe Mikeran şi l-a întrebat dacă a găsit roba. El a minţit şi i-a spus că nu, dar că o va ajuta să o caute. În cele din urmă, cei doi s-au îndrăgostit, s-au căsătorit şi au făcut mulţi copii. Însă, într-o zi, Tanabata a văzut pe acoperişul colibei lui Mikeran, o bucată de material din vechea ei robă. Minciuna lui a fost descoperită, iar Tanabata a fost de acord să îl ierte cu condiţia ca el să facă o mie de perechi de papuci din paie, dar că până atunci îl va părăsi. Mikeran nu a reuşit să facă papucii în timpul vieţii sale şi nu a mai întâlnit-o niciodată pe Tanabata. Se spune că ei se întâlnesc, totuşi, o dată pe an, când stelele Altair şi Vega se intersectează.
Se spune că Tanabata i-a cerut lui Mikeran să facă o mie de sandale şi să le îngroape sub un bambus, iar ei se vor reîntâlni cu siguranţă. Mikeran a făcut sandalele şi le-a îngropat sub bambus, aşa cum i-a spus Tanabata. Când copacul a crescut, Mikeran s-a urcat în el şi a descoperit că mai avea o distanţă de un pas. În graba lui, folosise cu o sandală mai puţin decât trebuia, astfel copacul crescând mai puţin. Mikeran a chemat-o pe Tanabata, iar aceasta a venit şi l-a ridicat. Tatăl Tanabatei era nemulţumit, aşa că i-a dat lui Mikeran o muncă grea: să se uite la un câmp plin cu pepeni timp de trei zile şi trei nopţi, fără să se atingă de vreun pepene. Însă lui Mikeran i s-a făcut foarte sete privind pepenii, aşa că a atins unul. Pepenele s-a transformat imediat într-un râu, care îi separa pentru totdeauna pe cei doi. Tanabata l-a rugat pe tatăl ei să o lase să-l revadă pe Mikeran. Părându-i rău pentru fiica lui, el le permite celor doi să se vadă în cea de-a şaptea zi a celei de-a şaptea luni.

Tradiţii

În Japonia de astăzi, oamenii sărbătoresc această zi scriind dorinţe, uneori sub formă de poezie, pe tanzaku ( 短冊), bucăţele de hârtie, şi le atârnă în bambuşi, uneori şi cu alte decoraţiuni. Bambuşii (şi decoraţiunile) sunt adesea puşi pe râu sau arşi după festival, la miezul nopţii sau în următoarea zi. Este asemănător tradiţiei din timpul festivalului Obon. Multe zone din Japonia au propriile tradiţii de Tanabata, majoritatea legate de tradiţiile locale Obon. Există şi un cântec tradiţional de Tanabata:

Sasa no ha sara-sara
Nokiba ni yureru
Ohoshi-sama kira-kira
Kingin sunago
Goshiki no tanzaku
watashi ga kaita
Ohoshi-sama kirakira
sora kara miteiru

Traducerea cântecului:

Frunzele de bambus foşnesc,
tremurând pe cornişe.
Stelele sclipesc
pe firele de nisip aurii şi argintii.
Fâşiile de hârtie în cinci culori
le-am scris deja.
Stelele sclipesc
ne privesc din cer.

Date

[caption id="" align="alignright" width="277" caption="Expoziţie cu Festivalul Tanabata din Edo în Muzeul Fukagawa"]

[/caption]

Data originală a festivalului Tanabata se baza pe calendarul japonez, care e cu o lună în urmă faţă de calendarul gregorian.Ca urmarare, unele festivaluri se ţin în data de 7 iulie, altele se ţin pentru câteva zile în jurul datei de 7 iulie, în timp ce altele sunt încă ţinute în cea de-a şaptea zi a celei de-a şaptea luni a calendarului tradiţional japonez, care, deobicei, este în august în calendarul gregorian.
Datele în calendarul gregorian pentru cea de-a şaptea zi a celei de-a şaptea luni a calendarului japonez pentru următorii ani sunt:

2011-08-06

2012-08-24 (Data chinezească e 2012-08-23 din cauza fusului orar.)

2013-08-13

2014-08-02

2015-08-20

2016-08-09

2017-08-28

2018-08-17

2019-08-07

2020-08-25

Festivaluri

Festivalurile Tanabata la scară largă sunt ţinute în multe locuri din Japonia, mai ales în mall-uri şi pe străzi, care sunt decorate cu fâşii de hârtie mari şi colorate. Cel mai faimos festival Tanabata se ţine în Sendai, din 6 până în 8 august. În zona Kantō, cel mai mare festival Tanabata se ţine în Hiratsuka, Kanagawa pentru câteva zile în jurul datei de 7 iulie. Se ţine şi în Brazilia, în São Paulo, un festival Tanabata, în primul weekend din iulie.

Deşi festivalurile Tanabata variază în funcţie de regiune, în majoritatea se ţin competiţii de decorat. Alte evenimente pot include parade şi concursuri de Miss Tanabata. Asemeni altor festivaluri japoneze, multe standuri de pe stradă vând mâncare, au jocuri de carnaval etc., contribuind la atmosfera festivă.

Festivalul Tanabata este sărbătorit adesea şi la Disneyland-ul din Tokyo, organizându-se şi o paradă cu Mickey pe post de Altair şi Minnie pe post de Vega.

Festivalul Tanabata în Sendai

Festivalul Sendai Tanabata a început curând după ce a fost fondat oraşul, la începutul perioadei Edo. Festivalul Tanabata s-a dezvoltat treptat şi a devenit mai mare în decursul anilor. Deşi popularitatea festivalului a început să scadă după Restaurarea Meiji şi aproape a dispărut în timpul crizei economice de după Primul Război Mondial, voluntarii din Sendai au reînviat festivalul în 1928 şi au stabilit tradiţia sărbătoririi festivalului între 6 şi 8 august.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial era imposibil să se ţină festivalul şi nu s-au văzut deloc decoraţiuni în oraş din 1943 până în 1945, dar după război, primul festival major Tanabata din Sendai a fost ţinut în 1946 şi a avut 52 de decoraţiuni. În 1947, împăratul Showa Hirohito a vizitat Sendaiul şi a fost întâmpinat de 5000 de decoraţiuni Tanabata. Festivalul s-a dezvoltat în trei festivaluri de vară majore în regiunea Tohoku şi a devenit o importană atracţie turistică. Festivalul include acum un spectacol de artificii care se ţine în 5 august.

La festivalul Tanabata din Sendai, oamenii folosesc în mod tradiţional şapte feluri de decoraţiuni, fiecare cu diferite semnificaţii. Cele şapte decoraţiuni şi semnificaţiile lor simbolice sunt: