Follow Us @soratemplates

miercuri, 26 mai 2010

Mami, mi-e foame

23:03 4 Comments
Jurnalul lui Pepsi.

De câte ori trece mama pe lângă acvariu, mă agit în speranța că îmi va da totuși ceva de mâncare. Azi am primit o chestie tare bună. Îi zice parizer. Mami nu mi-a mai dat așa ceva până acum. M-am luptat puțin cu cărnița și am mâncat până m-am săturat. Da, nici mie nu-mi vine să cred, dar am lăsat mâncare în acvariul mic pe care îl folosim ca loc de păpat. Tina nu știe ce pierde. A mirosit puțin și n-a vrut să mănânce. Eu, în schimb, am sărit după fiecare bucățică, spre încântarea lui mami care îmi făcea poze. Of, ce atâta tastat, mi-au obosit mânuțele. Vă las pozele și v-am pupat. (Sau mai bine zis v-am mușcat.)






Add to FacebookAdd to DiggAdd to Del.icio.usAdd to StumbleuponAdd to RedditAdd to BlinklistAdd to TwitterAdd to TechnoratiAdd to Yahoo BuzzAdd to Newsvine

marți, 25 mai 2010

Jurnalele broaștelor

21:53 6 Comments
Mult-așteptata categorie sosește azi. Cel puțin, toți care știau de ea erau entuziasmați și nerăbdători. În această categorie umoristică, Tina și Pepsi, cele două țestoase pe care le-am adoptat, își vor povesti viața de cuplu și nu numai. În acest jurnal, voi povesti din prisma celor două simpatice broscuțe.
Înainte de a mă aventura în a scrie pagini de jurnal, aș vrea să fac o scurtă introducere a celor două micuțe vedete.

1. Nume: Pepsi
Porecle: Peepy, Pepsilin, Pepi, Sandviș (nu întrebați), Peșpi ș.a.m.d.
Sex: masculin
Vârsta: 1 an
Specia: Țestoasă Pătată
Caracteristici:
  • Mușcă orice și pe oricine.

  • Pe mine nu mă mai mușcă de când mi-a atacat degetul care verifica temperatura apei și bineînțeles că nefiind prima dată m-am enervat și l-am mușcat și eu.

  • Mănâncă orice.

  • Niciodată nu e destulă mâncare pentru el.

  • Uneori scoate apă pe nas când mănâncă.

  • Îi place să mănânce din mâna mea.

  • A reușit să evadeze o dată din acvariul mic.

  • Fotografie recentă:



    2. Nume: Tina
    Porecle: Tina-chan, Tee, Tea, Tinucha etc.
    Sex: feminin
    Vârsta:1 an (este mai mare ca vârstă față de Pepsi cu câteva luni, însă datorită unei stări emo prin care a trecut, refuzând să mănânce, a rămas mai mică)
    Specia: Țestoasă de Florida
    Caracteristici:
  • Prietenoasă. (A existat o perioadă în care nu lăsa pe nimeni să stea lângă ea. Am numit-o faza emo. Am reușit să o fac să mănânce împingându-i în fața gurii bucățică cu bucățică. Conștientă sau nu că i-am salvat viața, de atunci mă lasă să o mângâi pe cap fără să se sperie când vin să o iau din acvariu. Ulterior, s-a împrietenit și cu alții)

  • Mofturoasă la mâncare.

  • Delicată. (Și nu, nu exagerez.)

  • Îi place să se cațere pe orice.

  • Fotografie recentă:



    Nu știu când urmează să scriu primele pagini de jurnal, însă cu siguranță vor fi scrise. :) Sper să nu par o ciudată, dar e chiar imposibil să nu le adori pe aceste micuțe țestoase.

    P.S.: Ați observat ce mult scriu pe blog în ultima vreme? :)

    Cărți

    19:43 3 Comments
    Câte cărţi ai citit până acum în 2010?
    Mai mult de 5, dar sub 10. Nu prea am avut timp de citit și chiar regret asta.

    Câte cărţi de ficţiune şi câte de nonficţiune?
    Majoritatea de ficțiune. Au fost și câteva de nonficțiune, dar le pot număra pe degete.

    Care e proporţia de scriitori bărbaţi vs. femei?
    Cred că am citit în mod egal atât cărți scrise de femei, cât și cărți scrise de bărbați.

    Care este cartea preferată citită în 2010?
    Am citit mai mult cărți ușoare anul acesta, așa că nu pot spune că am avut una preferată. Deocamdată, Femeia în negru de Susan Hill e cap de listă.

    Care este cartea care ţi-a plăcut cel mai puţin in 2010?
    A fost un horror de Laurell K. Hamilton pe care l-am citit fiindcă mi l-a adus mama de la bibliotecă, mai mult de plictiseală.

    Care e cea mai veche carte citită?
    Vrăjitorul din Oz de L.F.Baum.

    Dar cea mai nouă?
    Cenușa unei iubiri de Anne Fine.

    Cel mai lung şi cel mai scurt titlu?
    Minunata călătorie a lui Nils Holgersson prin Suedia de Selma Lagerlof, respectiv Magie de Angie Sage.

    Câte cărţi împrumutate de la bibliotecă?
    Cam o zecime din ce am citit.

    Câte cărţi citite sunt traduceri?
    Marea majoritate.

    Care e cel mai citit autor anul acesta?
    Fiecare carte pe care am citit-o anul acesta are alt autor.

    Ce ţări ai vizitat prin cărţile citite?
    Ce țări nu am vizitat eventual.

    Ce scriitori descoperiţi în 2010 ai vrea să citeşti mai mult?
    Bănuiesc că întrebarea se referă la scriitorii pe care eu i-am descoperit anul acesta. Aș vrea să cites mai mult de Susan Hill, dar asta ar însemna să fac comandă pe internet din străinătate. Voi aștepta să apară și la noi, ori în engleză, ori în română.

    Ce carte nu ai fi citit dacă nu ţi-ar fi fost recomandată?
    Cronicile Wardstone, la o recomandare mai mult sau mai puțin directă. Și am ajuns să ador seria.

    E vreo carte a cărei lectură îţi pare rău că ai amânat-o?
    Nu. Mai bine mai târziu decât niciodată. Și dacă am amânat, ori n-am avut timp de citit, ori am citit altceva mai bun.

    Ca încheiere, leapșa merge la următorii:
  • Bogdan

  • Adela Onete

  • Ionuț

  • Arthur

  • șoricei de bibliotecă doritori să ia leapșa

  • duminică, 23 mai 2010

    Lenea costă

    21:03 11 Comments
    Mă întorceam cu mama de la bunici, unde luasem masa în familie. I s-a făcut brusc poftă de semințe, pe care ar fi urmat să le atace în timp ce se uita la televizor de îndată ce ajungeam acasă. Și cum era duminică, cel mai apropiat loc de unde putea să-și cumpere era un chioșc de pe centru, pe lângă care oricum treceam în drum spre casă, fără să ocolim prea mult.
    Am așteptat să cumpere o doamnă ce ajunsese acolo înaintea noastră, timp în care mama m-a întrebat dacă vreau ceva.
    „Ce să vreau, mamă?” am strâmbat eu din nas.
    „Pufuleți, suc, nu știu... păpușile alea cu bomboane... când erai mică mă tot puneai să-ți cumpăr. Mai ții minte?”
    Mă uit la păpuși și ridic din sprânceană. „Ooo, da... chiar nu vreau nimic.”
    Ajunge și mama la rând și cere o pungă de semințe.
    „6 lei.” zice tipa de la chioșc, evident plictisită.
    „Toate produsele au prețuri de-astea?” întreabă mama în timp ce scormonește prin geantă după bani.
    „Sincer? Da...” o repezi ea ironică.
    „Trebuia să mă duc la X, dar mi-a fost lene.” spuse mama mai mult pentru ea însăși.
    „Lenea costă.”
    Am rămas mască în timp ce mama a plătit și am pornit mai departe. Nu-mi venea să cred. Chiar eram convinsă că nu am înțeles bine ceea ce tocmai îi spusese vânzătoarea mamei. În locul ei, la faza aia i-aș fi aruncat punga în față și aș fi făcut stânga-mprejur la X. Exagerez? Chiar nu mi se pare normal să te comporți așa cu clientela. Mama zice că fac caz degeaba, dar totuși... Cum să dai 6 lei pe o amărâtă de pungă de semințe? E dublu față de prețul obișnuit. Lăsând banii la o parte, dacă mi-ar fi trebuit ceva pe loc și eu aș fi făcut ca mama. Însă nu știu cât de poftă ar fi trebuit să-mi fie mie ca să accept să fiu tratată astfel.
    Voi ce ați fi făcut?

    sâmbătă, 22 mai 2010

    Vanilla Moon 1

    23:27 0 Comments
    Ante-Scriptum: Am promis să ofer mai multe explicații legate de numele acestui blog, printr-o serie de articole (vezi comentariile 7-9 de la Despre mine). Nu știu când le voi posta, câte și cât de lungi vor fi. Știu doar că ăsta e primul și nu va fi ultimul.
    Avertisment! Voi fi ironică pe alocuri.S-ar putea să mă credeți nebună.



    [caption id="" align="aligncenter" width="486" caption="Fotografie de Elena Dudina"][/caption]


    Cum toate au un început, așa trebuie să aibă și acest nume.
    Pentru mine, cred că toată nebunia asta cu luna de vanilie a început din copilărie, din cauza desenelor animate. Nu cred că există vreo persoană care să nu se fi uitat la Tom și Jerry. Să vă reamintesc un episod mai ciudat, un episod în care este prezentată luna ca o roată mare de cașcaval găurit. În momentul acela, viitoarea blogeriță din mine s-a revoltat complet ideii că frumoasa lună ar fi o brânză puturoasă. Nu! Numai peste cadavrul meu! Dar dacă nu putea fi asemănată cu brânza, atunci ce era luna? Răspunsul acestei enigme l-am găsit abia mai târziu, când priveam luna în timp ce savuram liniștită un Danette de vanilie. Era frumoasă luna în seara aceea și n-am putut să mă abțin din a compara astrul cu budinca mea delicioasă. Restul... e Cancan!
    Era o seară frumoasă de vară, imediat după ce răsărise luna. Așa începe orice poveste, ați sesizat chestia asta? Tot timpul e fie o zi frumoasă de primăvară, fie o seară frumoasă de vară, cu lună plină. Din păcate, nu pot schimba textul. Chiar era vară. Și chiar era seară. Și luna e absolut obligatorie. Și dacă vă mai zic că era și plină cred că-mi săriți în cap, dar n-am ce face. Cum să fie luna goală?
    Orașul era liniștit, copiii erau deja în pijamale, iar adulții care nu erau plecați în concediu, colindau din terasă în club, apoi iar în terasă... Orașul fu cuprins în curând de întuneric și o singură lumină rămase pe strada pustie. La fereastra larg deschisă de la etajul 10²x½π³, o tânără domniță într-o rochie lungă de seară privea fermecată luna. De fapt, nu era o rochie de seară, eram eu într-o cămașă de noapte cu floricele și o pereche de papuci de casă pufoși și din păcate roz, primiți cadou.
    Vântul adia blând în părul ei... De fapt, stai, că dacă tot am zis că e vorba despre mine n-are sens să vorbesc la persoana a III-a cum fac japonezii. Așa... Vântul adia blând în părul meu șaten și lung, proaspăt spălat, ce răspândea în jur mirosul șamponului din fructe. Mai exact, nu știam cum să răcesc după baie și am deschis geamul să mă prindă frigul mai ușor.
    Din camera alăturată se auzi strigătul unei mame grijulii:
    - Ce faci? De care Danette vrei azi? De vanilie sau de ciocolată?
    - Mă uit la lună...
    - De care Danette vrei azi? De vanilie sau de ciocolată?
    - ...de vanilie. am răspuns eu.

    To be continued... (dacă nu curând, atunci e de vină sistemul de învățământ, legea conservării maselor, poluarea mediului înconjurător, compania Pepsi și președintele țării)

    Crazy Pigeon

    16:38 2 Comments
    [caption id="" align="alignleft" width="259" caption="Fotografii realizate de Vanilla Moon"][/caption]

    Zilele astea, un mititel,
    o pasăre mică, un porumbel,
    din zborul lui frumos și lin,
    de geam mi s-a izbit.
    De la comentarii mă abțin.
    M-am apropiat încet, încet,
    în pas de menuet,
    vrând să-l gonesc,
    dar el îmi întoarce prostesc
    Un obraz.
    Stă neclintit pe pervaz.
    Am râs, ce să îi fac?
    Ce porumbel buimac!


    Întâmplarea face că aveam aparatul foto la îndemână și imediat ce l-am luat, porumbelul a început să facă pe vedeta și mi-a pozat. Mi-a luat ceva vreme să-l expediez.

    Concluzia: Am geamul atât de curat, încât porumbeii nu-l observă. :P

    Bogdee vrea să spună câteva cuvinte în încheierea acestui eveniment dramatic din viața unui porumbel călător:

    Şi uite-aşa o mândră porumbiţă
    Făcu fleoşc şi pleoşc în ferestruică,
    Se scutură cu multă jale
    Din a ei nereuşită încercare
    De-a pune-n cioc un crac de crab
    Furat pe nesimţite de sub un fals baobab
    Din ligheanul a două verzi şi biete ţestoase
    Ce-şi vedeau de treabă-n a lor carapace.




    vineri, 14 mai 2010

    Femeia în negru

    19:52 11 Comments
    ♥ Cu siguranță am menționat de nenumărate ori și am insistat pe ideea că îmi place să citesc orice gen de cărți. Așa se face că în urmă cu câteva săptămâni am comandat, mai mult din curiozitate, Femeia în negru de Susan Hill.

    Nu mă așteptam la mare lucru, am vrut doar să schimb genul, fără să bănuiesc că o poveste cu fantome mă poate captiva intr-atât.

    Relatarea începe în ajunul Crăciunului, când Arthur Kipps, avocat, își petrece sărbătorile alături de cea de-a doua soție a lui și copiii acesteia. În întunericul încăperii luminate doar de focul din cămin, se spun povești de groază, tradiție a noii lui familii. Copii încearcă să-l convingă și pe Arthur să intre în joc, subliniind faptul că toată lumea știe cel puțin o poveste de groază, însă insistențele acestora nu fac decât să-i trezească amintiri sumbre bărbatului. Într-adevăr, el știe o poveste de groază, însă una adevărată, mult prea reală pentru a fi spusă ca amuzament. Arthur hotărăște astfel să-și aștearnă povestea pe hârtie,numai pentru ochii lui, sperând să scape de povara amintirilor.

    ***


    Doamna Drablow, bătrâna ce locuia izolată în Casa din Mlaștina Țiparului moare, iar Arthur este trimis să participe la înmormântare și să sorteze documentele femeii. Încă de la sosirea lui în Crythin Gifford, aude tot felul de povești stranii legate de doamna Drablow și este privit ciudat la menționarea oricărui lucru legat de ea.


    Cine e misterioasa femeie în negru și cum dispare și apare pe neobservate? Ce e sunetul ciudat care vine din camera mereu încuiată? Ce s-a întâmplat în Casa de la Mlaștina Țiparului? Arthur nu crede în superstițiile localnicilor și este hotărât să dezlege misterul.


    Susan Hill reușește să descrie excelent emoțiile ce-l încearcă pe tânărul avocat la fiecare pas și să creeze o perfectă atmosferă învăluită în mister. Evenimentele iau o întorsătură total neașteptată spre sfârșit, astfel că fiecare capitol e din ce în ce mai captivant. A fost o carte pe care de-abia o lăsam din mână și cu siguranță merită citită. Iată și un fragment:




    Într-adevăr, niciodată în viața mea nu am fost așa de copleșit de spaimă, niciodată nu mi-au tremurat atât de tare genunchii și carnea de pe mine, ca apoi să devin rece ca stânca, niciodată inima nu mi-a zvâcnit așa de puternic, gata să-mi sară în gura uscată, apoi să înceapă să-mi bubuie în piept cum bate un ciocan în nicovală, niciodată nu m-am simțit cuprins atât de strâns de o groază, o spaimă și o presimțire a răului așa de mari. (...) Femeia a fost cea care s-a mișcat. (...) De jur împrejurul meu, mlaștinile și dunele de sare se întindeau în depărtare până se contopeau cu apele fluxului. Puteam să văd kilometri distanță. Nu era nici urmă de femeie îmbrăcată în negru sau de vreun loc unde s-ar fi putut ascunde.



    Cartea poate fi comandată aici.



    miercuri, 12 mai 2010

    Leapșa... *cu număr necunoscut*

    00:57 7 Comments
    Petra iar s-a gândit să-mi dea de lucru cu o leapșă. Că n-am avut timp până acum s-o scriu, asta e altceva. Promit să scriu mai des, imediat mi se eliberează din orar. :)

    1) Luaţi o carte, cea mai la îndemână, deschideţi la pagina 18 şi scrieţi aici rândul al 4-lea
    „vesteau despre castele nelocuite, cu ziduri din piatră din
    2) Fără să verifici, cât e ceasul
    22:40
    3) Acum, verifică…
    22:42
    4)Cum sunteţi îmbăcată?
    Sport.
    5)Înainte de a răspunde la acest chestionar, la ce vă uitaţi?
    La fereastra de mess.
    6)Ce zgomot auziţi în afară de cel al calculatorului?
    Yiruma cântând la pian.
    7)Când aţi ieşit ultima dată şi ce aţi făcut cu ocazia respectivă?
    Azi, când am venit acasă de la liceu. XD
    8)Aţi visat ieri noapte ?
    Da, dar nu mai știu ce. A fost frumos, oricum.
    9)Când aţi râs ultima dată?
    Acum 1 minut. Jucam Literati și am făcut un cuvânt ciudat.
    10)Ce aveţi pe pereţii încăperii unde sunteţi?
    Mai nimic. Nu sunt fană postere pe perete/tablouri. Așa că am doar o lampă de veghe roz în formă de floare.
    11)Dacă aţi deveni multimilionar peste noapte, care ar fi primul lucru pe care l-aţi cumpăra?
    Un cadou. Nu contează pentru cine. :)
    12)Care este ultimul film pe care l-aţi văzut?
    The time traveler's wife.
    13) Aţi văzut ceva neobişnuit azi ?
    Nu.
    14)Ce părere aveţi despre acest chestionar?
    E simpatic.
    15)Spuneţi-ne ceva ce nu ştim încă.
    M-am născut în zodia peștilor.
    16)Care ar fi prenumele copilului dvs. dacă ar fi vorba de o fată ?
    Ei, na! Deciziile astea le iau ambii părinți.
    17) Care ar fi prenumele copilului dvs. dacă ar fi băiat?
    Am mai explicat o dată.
    18)V-aţi gândit deja să locuiţi în străinătate ?
    Poate. Nu știu. Mai e vreme.
    19)Ce aţi dori ca Dumnezeu să vă spună când intraţi pe porţile Raiului ?
    „Te așteptam.”
    20)Dacă aţi putea schimba ceva în lume în afară de politică, ce aţi schimba?
    Aș da minte unora. Au mare nevoie.
    21)Vă place să dansaţi?
    Da.
    22)George Bush ?
    Nu sunt în măsură să judec oamenii.
    23)Care a fost ultima chestie pe care aţi văzut-o la televizor?
    Știrile.
    24)Care sunt cele 4 persoane care ar trebui să preia acest chestionar?
    Bogdan, Maura, Adele și oricine dorește.

    sâmbătă, 1 mai 2010

    Asfințit

    14:41 19 Comments


    Primul lucru pe care l-am făcut când am privit apusul acum câteva seri a fost să iau repede aparatul și să îl fotografiez. Nu am adus nicio modificare fotografiei după ce am descărcat-o în laptop. Tot ce am modificat la ea a fost să decupez marginea ferestrei pe care nu am reușit să o evit când am făcut fotografia.
    În timp ce făceam poza, m-am gândit instinctiv la persoanele la care țin și cât de mult îmi doresc să le arăt tuturor frumusețea ce se află în lucrurile simple. Atâta lumină, căldură și dragoste în culorile unui asfințit!


    Fireflight: Cand privesc asfintitul nu ma gandesc nimic la altceva decat la o pace pe care o simt, o liniste care ma cuprinde…e atat de minunat sa privesti apusul, are cele mai frumoase culori, care pot oferi multa dragoste.
    Adele vede în asfințit ultimul pas spre un nou răsărit.
    Alexandra: Cand privesc apusul, primul meu gand zboara la dragoste… Si acolo ramane
    Petra: Pentru mine, asfinţitul înseamnă un cer al iubirii. Plin de culori fascinante, de nori sfâşiaţi de durere, parcă, de începuturi şi sfârşituri, amalgamate în cel mai frumos timp al zilei. Asfinţitul mă îndeamnă la visare, la aduceri-aminte, la nostalgii, la speranţe. Asfinţitul e ca un suflet imens întins pe Cer, deschis către toată lumea, pentru a le trimite tuturor dragoste. Pentru mine, asfinţitul e un fragment de fericire, desprins de Mâna Lui Dumnezeu şi aşezat acolo pentru a ne înălţa sufletele.:)


    Voi ce simțiți când priviți apusul? La ce vă gândiți?