Aripi de uitare
Mă îndrept cu repeziciune de sfârșitul anului școlar și am reușit să găsesc o umbră de inspirație pe care nu am irosit-o și am făcut o mică rimă, poezie sau cum vreți voi să o numiți. Odată cu trecerea timpului aș vrea să o revizuiesc, fiindcă e incompletă și mai sunt încă multe de adăugat pe această temă. Deocamdată, sper că vă mulțumiți cu atât. Sincere mulțumiri, Vanilla M/Adela C.
Aripi de uitare
Voi zbura spre cerul îndepărtat,
Aflând calea pe care să apuc.
Îmi voi găsi zâmbetul de mult uitat
În profunzimea unui amurg.
Pustietatea ce mă înconjura...
Am învățat să ignor
Răutatea voastră și ura
Și să-mi dau drumul în zbor.
Cruda realitate nu mă poate trezi
Până și gravitatea o voi uimi
Când îmi voi găsi
Aripile pline de dorințe.
4 comentarii
:X E superba poezia :X. I love it.
RăspundețiȘtergereSe vede ca ai talent si sper sa mai compui si alte poezii la fel de frumoase ca aceasta. Poate intr-o iti vom vedea numele scris pe un volum de poezii... :D
Foarte bun. sper ca si continuarea sa fie la fel de buna doar sa nu o faci mai lunga ca Luceafarul :P. Ai talent mare ;) eu am talent la povestit :> succes si spor in continuare ;)
RăspundețiȘtergereHey, nice, I like it :3
RăspundețiȘtergereYou're getting better and better, sys. Congrats!
Foarte reusita. Felicitari!
RăspundețiȘtergere