Follow Us @soratemplates

luni, 25 mai 2009

Would you kill the spiders to save the butterflies?

21:47 5 Comments
Requested by UD

La prima vedere pare o întrebare ușoară, dar nu e treabă simplă să exprimi în cuvinte răspunsul. Ai ucide păianjenii pentru a salva fluturii? De ce aș interveni în această situație? Până la urmă, e vina fluturelui că s-a lăsat prins, iar păianjenul nu face decât să profite de situație. Dar nu e chiar așa, iar unii știu prea bine, nu?

Majoritatea oamenilor l-ar cataloga pe păianjen ca fiind personajul negativ, iar pe fluture - bun și inocent. Dar adevărul e că nu este mereu așa. Oamenii nu sunt doar buni sau răi.

Să ucizi un păianjen pentru a salva fluturele - este o soluție rațională? Răspunsul e afirmativ dacă raționalitatea cuiva este bazată pe sentimente și aparențe. Adevărul e că păianjenul face mai multe lucruri bune decât fluturele. Gândiți-vă doar la câte muște ne-ar înconjura dacă nu ar fi ei! Pe de altă parte, fluturele a fost odată omidă și câte frunze nu a ros din grădină?

Soluția de a îl ucide totuși devine din nou irațională căci făcând asta devii tu însuți păianjenul.

Oare nu există o cale de mijloc? Nu poți salva și păianjeul și fluturele? Nu poți elibera fluturele din plasă și să oferi păiajenului altă pradă - spre exemplu o muscă? Dar și așa ar avea de suferit cineva și tot ce am reuși să facem este să salvăm o persoană sacrificând-o pe alta.

Să presupunem totuși că am alege să salvăm fluturele. Atunci păianjenul ar rămâne înfometat și în cele din urmă ar muri. Însă consecințele morții lui sunt cele mai rele: ar crește numărul insectelor care în cele din urmă ar ajunge să ne afecteze mai mult decât lipsa unui fluture.

Deci, ce e de făcut? Ajungem iar de unde am pornit: nu ar fi mai bine să lăsăm firea lucrurilor să rezolve problema?

Personal Notes:

Am abordat această temă la cererea lui UD, nu știu dacă am reușit să mă ridic la așteptările sale. Subiectul a fost destul de greu, sinceră să fiu nu m-am gândit până acum la această temă și am ajuns să scriu liberă, fără să țin cont de restul lumii. În cele din urmă, asta e o opinie proprie și accept oricând sugestii referitor la ce am scris.

duminică, 24 mai 2009

Oneshot - o zi din viata mea

19:12 4 Comments
Requested by Maura

Ora 6:45. Din patul încărcat până la refuz cu animăluțe de pluș se poate observa un buchet de cârlionți. That's me. Telefonul plasat enervant de bine chiar în fața patului începe să sune. Mai vreau cinci minute, vă rog! Dar dacă nu îl opresc eu, cine îl va opri? Întind mâna și după ce eșuez de trei ori în a prinde aparatul care încă sună, reușesc să-l apuc. Cu ochii încă închiși ratez încă de două ori butonul și în cele din urmă se oprește melodia. Mda, acum chiar că m-am trezit și nici vorbă să mai pot dormi. După ce îmi fac ritualul de dimineață, mă duc să o recuperez pe Patricia, blonda cu care merg în fiecare dimineață la școală. Bineînțeles, nu se poate să coboare ea vreodată mai devreme, ca să nu mai zic că nici nu e în stare să vină la ora stabilită și tot eu sunt nevoită să aștept după ea încă cinci minute dacă am noroc și nu durează mai mult.

În cele din urmă, își face apariția mult-așteptata și pornim spre școală. Ea torăie într-una despre vrute și nevrute, în timp ce eu dau din cap absentă sau mai spun vreun trecător „aha”, pe jumătate adormită. Pătrundem în curtea școlii și o luăm fiecare spre clasa noastră.

În mod normal ar trebui să fie plină clasa, dar mai nou, de când ne apropiem de sfârșitul anului școlar vezi la ora 7:50 aceleași figuri în clasă. Firește, evident că niciuna din acele mirobolante prezențe nu este feminină și mă simt nevoită să ascult vreo patru minute despre ultimele meciuri, despre cât de dobitoc a fost cutare și cutare să rateze un asemenea gol. Dacă am rezistat fără să ațipesc, ar trebui să-și facă acum apariția Timi, una dintre persoanele alături de care nu poți să te plictisești. Nici nu îmi mai amintesc câte prostii a scos pe gură sau mai ales câte prostii am scos chiar eu pe gură sub influența ei.

Trecem peste orele plictisitoare despre care nu vrea nimeni să audă și ajungem la pauze. Prima este de obicei lipsită de vlagă, majoritatea lumii cere ce teme nu și-a făcut sau încă doarme. Cam în a doua pauză începe să se animeze școala. Toată lumea se înghesuie claie peste grămadă la chioșc în speranța că mai apucă să cumpere un foietaj cu ciocolată. (yummy) Și în mod natural, chiar când ajung eu la rând nu mai are. Și bineînțeles că Timi l-a luat pe ultimul. Dar nu o urăsc pentru asta, oricât aș dramatiza situația în momentul acela. Fraze ca „stați-ar în gât” sunt uzuale și se tratează cu porții de râs.

Acum e momentul să intre în scenă Kane, un bun amic din a 7-a C, cu care îmi pierd serile pe chat și la RPG-uri, dar ajungem și la asta. Ne salutăm și pe Timi o pufnește râsul. „Ce ai, fato?” Nici nu știu de ce o mai întreb asta, niciodată nu se oprește din râs ca să-mi răspundă curiozității ce mă macină.

Suppose the school day”s over. Really, chiar nu am ce să spun despre asta. În afara unor zâmbete false aruncate spre anumite persoane și a unor glume nesărate pe care fie le îndur, fie la fac chiar eu, totul decurge ca la o școală obișnuită. E timpul să mă întorc acasă, însoțită de veșnicele mele blonde, Timi și Patricia. Dacă nu ar fi cu noi și Maria, m-aș simți alături de doi extratereștri. Cele două parcă vorbesc o limbă proprie și nu mă pot intregra. O fi de vină culoarea părului sau oboseala care mă face să nu mai reacționez la glumele lor?

Să alegem la întâmplare una din glumele pe care le-au făcut data trecută. „- Doamna profesoară, Bulă a aruncat cu scaunul în mine. - Aruncă și tu. - Dar scaunul meu e moale!”. Sincer, la ora aia nu mă puteam concentra. Mi-au luat vreo... 10 secunde să procesez jocul de cuvinte și am izbucnit abia apoi în râs. Vine și comentariul „Asta numa acuma o înțeles.” Damn! La ora 2, după ce creierul meu nu mai știa nici cât e 1+1 din cauza stresului provocat de anumiți profesori, cine naiba mai are capacitatea de a face asociația scaun-rahat! În fine, să trecem peste asta. Nu de alta, dar mai sunt persoane care savurează o gustare în momentul ăsta și nu vreau să fiu responsabilă pentru împroșcarea ecranului cu ceai, cafea, biscuiți sau alte minuni.

Ajung și acasă, să tot fie ora 2:30 și nici nu mai știu de când am obiceiul să fac următoare remarcă: „Pe mine cine mă urcă acum până la etajul 3?” Și Pati se pare că e pregătită ca întotdeauna, fiindcă primesc același răspuns: „Picioarele.” Găsesc în cele din urmă o fărâmă de energie și ajung în cele din urmă în apartament. Și acum trebuie să merg în bucătărie, să-mi încălesc mâncarea (fiindcă nimeni nu mă așteaptă cu mâncarea în farfurie) și după ce mănânc să pot să mă relaxez. Acum ar trebui să fiu o fetiță cuminte și să spun că mă duc să-mi fac temele, dar mai nou nici nu mai primim așa ceva. Nu mai cunosc sensul acestui cuvânt de când am terminat cu tezele și mă simt ca în vacanță. Așa că de acum e cum aș spune eu Anime Time, dacă mă înțelegeți. Iar dacă nu, puteți oricând folosi Google.

Pe la 8:30 (da, îți știu programul) intră și Kane pe messenger. Cam la cinci secunde intră pe mine și mă salută. Din glumă în glumă, îmi aduc aminte de RPG-ul nostru și încep să-l bat la cap până cedează psihic și e de acord să scriem la el. Inițial trebuia să fie un SF cu o doză mare de sânge și sadism, dar se pare că a devenit acum o poveste de dragoste eșuată, fiindcă ea e prea încăpătânată și nu poate trece peste trecutul ei dramatic (și firește că eu sunt de vină pentru asta, doar e personajul meu). Unde rămăsesem? A, da. O poveste de dragoste eșuată, cu un umor de-a dreptul sadic și multă multă dramă.

Se face vreo 9:50 și mă duc la duș (unde de obicei îmi vin cele mai tâmpite idei pentru RPG-uri sau alte fanfic-uri și povești pe care le-am început) ca la ora 10:15 să fiu gata pentru Povești cu Fantome, difuzat de Animax TV (am ajuns să le fac și reclama mai nou). Și ca să pună capac, chiar când sunt singură acasă au difuzat episodul cu fantoma care ucide copiii care sunt singuri acasă. Yeah, și tot în aceeași noapte a pornit și furtuna aia oribilă.

În cele din urmă adorm și ziua o ia de la capăt. Trebuie neapărat să îmi amintesc să schimb soneria de la ceasul deșteptător. Actuala începe să mă calce pe nervi.

vineri, 22 mai 2009

Lulz time - fraze de agatat

23:05 2 Comments
Pentru doza de LOL de luna asta, v-am pregatit cateva fraze de agatat, majoritatea jalnice. Have phun.

Te superi daca flirtez putin cu tine?

Poate ca acum sunt urat, dar intr-o zi voi fi multimiliardar.

Tocmai am facut primul pas - e randul tau.

Mi-am pierdut numarul de telefon, mi-l poti da pe al tau?

Frumoaso, trebuie sa fii tare obosita, pentru ca toata ziua ai umblat prin mintea mea

Sunt ca un computer ... poti sa te joci cu mine toata ziua

Crezi in dragostea la prima vedere sau trebuie sa plec si sa ma mai apropii o data?Stii, tocmai mi-am dat seama ca semeni leit cu viitoarea mea prietena

Stiu ca laptele ajuta corpul sa arate bine, dar, draga mea, tu cat de mult ai baut?

In medie, o persoana se indragosteste de 7 ori pana la casatorie. Draga mea, esti a saptea...

De obicei nu ma intalnesc cu fotomodele, dar, fie...uite telefonul meu...

Ai ceva pe fund...aaaa... sunt ochii mei

Ai o harta? M-am ratacit in ochii tai

Scuza-ma, vrei sa imi arati ce ai in buzunare? Cred ca mi-ai furat inima

miercuri, 20 mai 2009

Aripi de uitare

20:47 4 Comments
Mă îndrept cu repeziciune de sfârșitul anului școlar și am reușit să găsesc o umbră de inspirație pe care nu am irosit-o și am făcut o mică rimă, poezie sau cum vreți voi să o numiți. Odată cu trecerea timpului aș vrea să o revizuiesc, fiindcă e incompletă și mai sunt încă multe de adăugat pe această temă. Deocamdată, sper că vă mulțumiți cu atât. Sincere mulțumiri, Vanilla M/Adela C.

Aripi de uitare

Voi zbura spre cerul îndepărtat,

Aflând calea pe care să apuc.

Îmi voi găsi zâmbetul de mult uitat

În profunzimea unui amurg.




Pustietatea ce mă înconjura...

Am învățat să ignor

Răutatea voastră și ura

Și să-mi dau drumul în zbor.




Cruda realitate nu mă poate trezi

Până și gravitatea o voi uimi

Când îmi voi găsi

Aripile pline de dorințe.

luni, 11 mai 2009

Au revoir

23:22 4 Comments

Au revoir


de Vanilla M, alias Adela C



Am plecat de-acasă, te-am lăsat în urmă.


Nu îmi mai pasă ce-o să faci din umbră.


Va curge timpul mai departe, nu vei observa


Că-s zilele pustii, că lipsește ceva.


Vei merge înainte, orb ca și pân-acum


Nu vei vedea pustiul ce ți se-ntinde-n drum.


Și când ultima petală de trandafir va cădea


O să te uiți uimit la ce lucește-n calea ta.


Memoria-ți încețoșată o clipă va-ntreba:


„Mi se pare mie sau lipsește ceva?”

Poze bantuite

23:05 1 Comments

Acest articol este o parodie, rog a se trata ca atare.



Am început să trag concluzii ciudate în ultima vreme. Să fie stresul de vină sau pur și simplu mi-au bântuit fotografiile? Totul începuse cu dorința de a avea câteva poze noi pe care să le folosesc ca avatar pe messenger. Până la urmă mi s-au părut chiar reușite, deși nu m-am străduit să iasa cine știe ce, așa că ce-mi trece prin cap? Ia să le urc pe haifaiv ? Toate bune și frumoase, până să le vizionez de pe profil. Doamne păzește dacă am mai văzut vreodată așa ceva! Una din poze, făcută în sepia s-a transformat radical. Se făcuse pur și simplu roșie, de parcă era o poză veche, developată prost. Cine a mai pomenit de poze sepia roșii? Concluzia: ori se duce site-ul de râpă de tot (deși după părerea mea s-a dus de când au adăugat porcăriile alea de cadouri.... cine dă nu știu câți euro ca să trimită o floare virtuală când una adevărată e mai ieftină și de efect mai mare...?), ori cineva îmi bântuie fotografiile.



Copii, ciocolata caldă consumată seara dăunează grav sănătății... sănătății celor din jur.   -.-




sâmbătă, 9 mai 2009

Moda verii 2009

22:50 3 Comments
La cererea cititorilor, am să scriu câteva cuvinte despre ceea ce se poartă în vara acestui an.

Animal Print




S-ar părea că anul acesta ar reveni moda hainelor cu animal print, modă pe care am mai întâlnit-o în toamna anului 2006.  Vedetele care au dat startul acestei mode sunt nimeni altele decât Katy Perry, Mischa Barton și Kate Moss. O importantă precizare despre această modă este că petele de leopard nu trebuie purtate în culorile clasice, ci să fie cât mai viu colorate. De asemenea, nu trebuie să vă împopoțonați cu 100 de mii de accesorii animal print, ci să aveți doar o piesă, să zicem maxim două.
Păr cu volum maxim

Vara asta, indiferent dacă aveți părul scurt, mediu sau lung, puțin volum la părul tău te va face super trendy. Pentru un volum cât mai durabil, eu vă recomand să folosiți un balsam special sau să vă tapați părul după baie, adăugând fixativ cu textură nelipicioasă. Iată câteva idei de coafuri: imaginile spun cât o mie de cuvinte!



More details soon, deocamdată moda verii nu este prea bine definită, dar promit să adaug mai multe articole referitor la asta imediat ce se stabilește ceva clar.

Vine vara... se pustiaza blogurile

21:54 3 Comments
Inițial am vrut să schimb tema într-una care să poată da posibilitatea adăugării unui banner, dar nu am găsit una care să-mi placă. În cele din urmă, am ales-o pe asta. Deh, ce să faci? Compromisuri.

Am impresia că vorbesc aici singură, mai citește cineva blogul meu? -.-'

În perioada asta, cititorii mei au probabil examene, teze & stuff (și eu am, de altfel). Iar dacă nu au, atunci probabil au început să se bucure de vara care se apropie, merg pe la ștrand sau cu prietena/ul la un film. Inspirația mea intră și ea în vacanță, so if there is anybody reading this, I need his/her help.

Da, ați auzit bine. Vanilla Moon va scrie de acum despre ceea ce vor cititorii, ca să aveți și voi un motiv să citiți blogul ăsta, dacă se poate numi așa.

Vreți să scriu despre moda verii? Voi scrie despre moda verii. Vreți să știți ultimele bârfe despre o anumită vedetă? Scriu și despre asta. Tot ce trebuie să faceți este să lăsați un comentariu aici cu subiectul pe care vreți să-l abordez și imediat ce am o picătură de timp, îmi fac o ciocolată caldă și mă apuc de scris. De asemenea, puteți scrie la rubrica specială pe care dacă nu am deschis-o încă o voi face în curând.


Numai bine, Vanilla M.