Follow Us @soratemplates

duminică, 27 decembrie 2009

Si eu va iubesc

20:40 5 Comments
Când am decis să îmi fac blog, am ezitat. Credeam că n-o să-l citească nimeni, că voi face bășici la degete deageaba de la atât tastat. Azi mi-ați dovedit că m-am înșelat. M-am înșelat când m-am îndoit de mine și de voi, cititorii mei dragi.



Chiar nu știu ce să spun. Sunt foarte bucuroasă și nu pot decât să vă mulțumesc din toată inima și să continui să scriu.

Vă las și o melodie pe care o ador. Face parte din soundtrackul noului film Disney, The Princess & the Frog.





miercuri, 23 decembrie 2009

The Austrian Lady

20:08 0 Comments
Mă plimb încet pe străzile ninse ale Vienei. E seara târziu și încă mai fulguie.  Ritmul mersului meu e accentuat de scârțâitul zăpezii sub ghetele călduroase. Tăcerea apăsătoare e întreruptă rar de câte o mașină. Vântul îmi șuieră aspru în față și cele două capete ale fularului meu zboară aiurea. E frig de-ți clănțăne dinții-n gură. Mă îndrept spre un restaurant, unde vreau să iau cina.

Îmi ia poate doar două minute până ajung să pun mâna pe clanță, dar par interminabile. Nu mai îmi simt mâinile. Mi-au înghețat. Căldura din local e bine venită. Merg încă tremurând ușor și mă așez la o masă, într-un colț, încercând să nu ies în evidență. Și atunci o văd. O austriacă trecută de vârsta mijlocie, la masa din fața mea, deși la o distanță considerabilă. Se uită la mine insistent. Instinctiv îmi pun mâna pe față. Sigur am nasul roșu.

Îmi dau jos căciulița și fularul și le pun lângă mine. Desfac cu greu fermoarul hainei. Încă nu îmi simt degetele prea bine. Doamna își întoarce capul, dar încă îi mai simt privirea. Se uită la mine cu coada ochiului. Credea că n-o văd. Am privit-o întrebătoare și a pufnit. Ce-o fi cu ea?

Chelnerița se apropie de mine și mă ia rapid în germană. O lămuresc că sunt străină de limba ei și ne înțelegem în engleză. Ea vorbește bălbâit, stângace, pe când eu tind să am un ușor accent britanic. Comand o supă de pui, un șnițel vienez și un suc de portocale. Nu mă pot abține și arunc un ochi către austriaca de la masa din față. Pufnește. Vede că mă uit la ea și se face că plouă. Nu pricep. Ce are cu mine?

Sosește supa și îmi umplu lingura. Dau să o duc la gură, dar arde. Suflu încet să o mai răcesc. Austriaca își aprinde iritată o țigară. Începe să mă deranjeze. La jumătatea bolului de supă, renunț la ea. La supă adică. E suficient. Trec la șnițel. E cald și moale. Foarte gustos. Doamna tușește zgomotos. Ridic privirea. Încă mă fulgeră din ochi. Își dă seama că o văd și se face că se uită la ceas.

Mi se face milă de ea. Își ridică iar ochii spre mine. Îi zâmbesc cu căldură sinceră. Își dă ochii peste cap, dar eu văd și știu. Văd că îi vine să plângă. Îi văd verigheta. Îi văd hainele de doliu. Știu că e singură anul ăsta de sărbători. Și știu mai ales că se vede pe ea în mine. Ea n-are de unde să știe că pe mine mă așteaptă acasă familia și prietenii, cu brațele deschise. Crede că zâmbetul meu e fals. Așa că mă critică. Mă critică fiindcă nu apreciez iubirea așa cum trebuie.

Îmi plătesc consumația și mă ridic de la masă. Nu vreau să îi vorbesc austriecei. Sunt supărată că m-a judecat fără să mă cunoască. Încerc să trec pe lângă ea fără s-o privesc, dar ceva mă face să întorc ochii spre ea. Iar ea zâmbește și îmi face cu mâna. Zâmbesc și eu și o salut din cap, îndreptându-mă iar spre frigul de afară.
Sărbători fericite!

Stories...

19:09 1 Comments
Întotdeauna mi-au plăcut poveștile. Mai ales cele scurte, cu mici învățături. Era o vreme în care numai povești scriam. Și ceva m-a făcut să vreau să revin la vechile obiceiuri. Așa că inaugurez această nouă categorie de postări pe blog, Stories. Voi scrie povești vesele, triste, unele pot părea copilăroase, dar majoritatea vor avea înțelesuri ascunse.

Sper să  vă placă articolele ce vor urma. Chiar acum lucrez la una, pe care o voi posta curând.

Vă pup.

miercuri, 16 decembrie 2009

Let it snow...

21:14 6 Comments
Ieri dimineață m-am trezit devreme. Aveam în plan să merg la pregătirea la fizică de la liceu. (Yeah, I know what you are thinking.) După trei încercări de a găsi telefonul care nu se oprea din sunat, am făcut in final alarma să tacă și m-am dat jos din pat. Azi va fi o zi frumoasă... m-am gândit și am tras draperia.

Am rămas în stare de șoc un minut sau două. Okaaay... ninge... Ninge... Ninge..? Ningeeeee! Da, uneori reacționez așa.

Prima zăpadă din an a venit pe neașteptate. Prin urmare, era să cad de vreo câteva ori până am ajuns la liceu, unde am înghețat în laboratorul de fizică pentru două ore, făcând introducerea în capitolul Mecanica. Dar eu eram deja la legea frecării, încercând să-mi încălzesc mâinile. După tortura groaznică (a frigului, deși probabil și fizica a avut o contribuție), le-am însoțit pe Petra, Miruna și Luisa în Cofetăria Arta (unde e caaald și biiine) la o mică bârfă.

Am părăsit cu regret căldurica plăcută și am ieșit în frig, îndreptându-ne fiecare spre casă. A nins toată ziua de ieri, însă cum străzile sunt ude, nu s-a prea așezat. Mai puțin în zonele verzi. Acolo e chiar un strat gros de zăpadă.

Mâine probabil voi fi plecată toată după amiaza. Merg cu corul liceului la Băița să torturăm timpanul audienței. De-abia aștept! Glumesc. Eu nu o să-i torturez. Știu bine notele și am muncit mult, am fost la toate repetițiile.

Aș vrea ca mama să mă fi dat la lecții de chitară sau pian. Ea spune că niciodată nu i-am zis că îmi doresc. Aș vrea acum să mă întorc în trecut și să-mi dau o palmă. Chiar ador muzica. Nu știu cum aș trăi fără să cânt, fără să o ascult, fără să iubesc muzica.

De obicei nu anunț când plec, dar blogul meu are succes în ultima vreme, așa că pentru cei care trec pe aici, ne vedem săptămâna viitoare. Eu voi fi în Viena, dar mă voi gândi la voi.

Și ca să nu plec cu mâna goală, vă las un cântec pe care îl îndrăgesc.





luni, 7 decembrie 2009

Daca eram...

22:18 5 Comments
Am primit o leapșă de la scumpa de Petra. E o leapșă foarte interesantă, o să vedeți după ce citiți.

Dacă eram o lună, aş fi fost martie, când natura revine cu forțe proaspete și toate înfloresc.
Dacă eram o zi a săptămânii, aş fi fost vineri.
Dacă eram o parte a zilei, aş fi fost răsăritul.
Dacă eram un animal marin, aş fi fost un delfin.

Dacă eram o direcţie, aş fi fost est.
Dacă eram o virtute, aş fi fost loialitatea.
Dacă eram o personalitate istorică, aş fi fost Cleopatra.
Dacă eram o planetă, aş fi fost Neptun.

Dacă eram un lichid, aş fi fost ciocolata caldă.
Dacă eram o piatră prețioasă, aş fi fost un rubin. (poate garanta și Akan pentru asta)
Dacă eram o pasăre, aş fi fost o lebădă.
Dacă eram o plantă, aş fi fost un trandafir roșu.
Dacă eram un tip de vreme, aş fi fost o furtună.
Dacă eram un instrument muzical, aş fi fost pianul.
Dacă eram o emoţie, aş fi fost iubirea.
Dacă eram un sunet, aş fi fost râsul.

Dacă eram un element, aş fi fost apa.
Dacă eram un cântec, aş fi fost Deana Carter - Once Upon a December.
Dacă eram un film, aş fi fost The Notebook.
Dacă eram o carte, aş fi fost Narnia de C.S. Lewis. (da, e o serie)

Dacă eram un personaj de ficţiune, aş fi fost Aria din Eragon.
Dacă eram un fel de mâncare, aş fi fost o supă caldă.
Dacă eram un oraş, aş fi fost Viena.
Dacă eram un gust, aş fi fost dulce-acrișor.

Dacă eram o aromă, aş fi fost de vanilie. ^^
Dacă eram o culoare, aş fi fost verde sau lila.
Dacă eram un material, aş fi fost mătasea.
Dacă eram un cuvânt, aş fi fost mister.

Dacă eram o parte a corpului, aş fi fost inima.
Dacă eram o expresie a feţei, aş fi fost zâmbetul.
Dacă eram o materie de şcoală, aş fi fost engleza.
Dacă eram un personaj de desene animate, aş fi fost Anastasia din filmul animat cu același nume.

Dacă eram o formă, aş fi fost o stea.
Dacă eram un număr, aş fi fost 8.
Dacă eram o maşină, aş fi fost un Peugeot.
Dacă eram o haină, aş fi fost un fular pufos.


Leapșa merge la Maura, Arthur și Felixuca. Dacă vor. Nu oblig pe nimeni. Poate oricine s-o ia dacă vrea.

P.S.: Petra, în vreo 3-4 locuri am pus același răspuns. Nu cred că te deranjează, dar pur și simplu asta am simțit că mă reprezintă.

duminică, 6 decembrie 2009

Citatul anului

20:57 1 Comments
Deşi mai sunt câteva săptămâni din anul 2009, am onoarea să acord premiul pentru citatul anului dragei mele Pati, pentru cel mai mare adevăr pe care l-a spus. Felicitări, draga mea, ai pus punctul pe I.

Iată capodopera.
Cum de băieţii din manga sunt aşa de drăguţi, iar în realitate sunt nişte urâţi?

Pentru cei nefamiliarizaţi cu termenul, manga este o formă de exprimare a artei japoneze, prin benzi desenate. Mai multe puteţi citi pe Wikipedia, dacă vă interesează.

marți, 1 decembrie 2009

25 Things I Hate

19:37 3 Comments
Mai nou, e la modă să ai lepșe pe blog. Nu numai să le primești și să le dai mai departe, dar și să le creezi. Așa că am realizat și eu una.

Această leapșă constă în enumerarea a 25 de lucruri pe care le urăști. Sper să prindă la blogeri. Ok, deci iată lista mea.


URĂSC




  1. Mincinoșii

  2. Fițele

  3. Să mă trezesc devreme

  4. Glumele proaste

  5. Să stau singură

  6. Gândacii

  7. Clătitele cu prea mult finetti

  8. Frigul

  9. Mersul la munte

  10. Plagiatorii

  11. Trolii de pe forumuri

  12. Piticii de grădină

  13. Când mă întrerupe cineva în timp ce vorbesc

  14. Penele de curent

  15. Bârfitoarele

  16. Profitorii

  17. Plăcinta cu prune

  18. Materia numită Logică

  19. Oamenii care se poartă urât cu animalele

  20. Întrebările stupide

  21. Persoanele prefăcute și false

  22. Lingăii (haideeee, și voi îi detestați)

  23. Vecinii gălăgioși

  24. Când se apucă să dea găuri în perete fix când a doua zi am teză

  25. Mesajele de la Vodafone la ora 5 dimineața


Oricât de lungă ar părea lista, sunt multe lucruri care ar putea fi adăugate la ea. Poate dacă aș avea răbdare, aș găsi 99 sau chiar mai multe!

Bun, urmează să vedem cui dau mai departe aceasă leapșă. În primul rând oricui vrea să o ia, cu condiția să spună că de la mine o are și să-mi dea link cu articolul pe care îl va scrie. Și vreau neapărat să o facă Pati-chan și Arthur. Opțional: Felixuca, Maura și Seiren. Mult noroc și aștept să văd ce scrieți.

luni, 30 noiembrie 2009

Mini-vacanta

16:23 3 Comments
Nu sunt sigură dacă am menționat, deși nu cred, dar am luat o viroză. Nu iar, din nou. Asta mi-a făcut rost de joia și vinerea trecută libere, cu adeverință medicală, ca să stau acasă să mă fac bine. Toate bune și frumoase. Lunea asta e liberă pe motiv că profesorii nu sunt plătiți și stau acasă. Mâine e 1 decembrie, iar liber.

Și asta nu e tot. Azi de dimineață, stau frumușel pe laptop, când primesc un mesaj, cum că e posibil să stăm acasă restul săptămânii din cauza gripei noi.

La început am crezut că e prea frumos să fie adevărat. Incredibil, am intrat instinctiv pe forumul liceului și... hopa! Chiar avem liber! Cine ar fi crezut? Acum rămâne de văzut cum o să pierd vremea... XD

Era să uit. Simțiți mirosul din aer? Sărbătorile vin, sărbătorile vin...

vineri, 13 noiembrie 2009

We're out of pampers!

22:55 1 Comments
Am dat din nou de un clip tare pe YouTube. Mă întrebau fetele zilele trecute ce fac de găsesc atâtea chestii faine. Sincer, habar n-am. Am un talent să fiu la locul potrivit în momentul potrivit. Sau, mai pe românește, sunt ca Andreea, care a deschis dicționarul fix la știți-voi-care cuvânt. XD
De data asta vă aduc o parodie după celebra melodie We are the champions. Cam așa ar cânta melodia niște copii mici. Dar nu vă stric surpriza. Have fun. Why I do this? Simplu. For the lulz.

Apropo, ați observat că am postat trei zile la rând pe blog? Ar fi frumos să-mi fac un obicei din asta.







 

joi, 12 noiembrie 2009

8 Defecte - Leapsa

22:17 6 Comments
Am preluat și eu o leapșă de la Despina. Am primit acordul ei, firește. Știți că eu nu iau nimic fără să cer permisiune și să dau credit. Așadar, trebuie să enumăr opt defecte pe care consider că le am și apoi să dau leapșa mai departe. Să vedem...

1. Sunt mofturoasă la mâncare. De fiecare dată când trebuie să merg undeva, primul lucru la care mă gândesc e dacă o să îmi placă mâncarea. Acuma nu înseamnă că dacă mi-e foame nu mănânc ceva ce nu-mi place!

2. Mă enervez foarte repede atunci când mi se pun întrebări stupide. Toate lucruri pe care le știu le-am învățat singură și mi se pare strigător la cer când cineva îmi cere să-i dau mură-n gură cum să facă cutare și cutare.

3. Dau dovadă de încăpățânarea unui catâr. Dacă prima dată am zis „nu”, păi „nu” rămâne. Rare cazuri în care mă dau bătută. Cam 1% să cedez.

4. Am dobândit dependență față de poveștile de dragoste cu vampiri. O mare parte din vină o au cărțile Amurg, Lună nouă, Eclipsa, Zori de Zi, Vampirii Sudului (toate cele 10 volume), filmul Twilight, serialele TV The Vampire Diaries și True Blood, precum și nenumăratele anime-uri și manga-uri cu vampiri. I know.

5. Sunt zăpăcită. Uneori răspund la o întrebare și apoi întreb care a fost întrebarea. Menționez că nu la întrebările profesorilor. Nici chiar așa dusă nu sunt. Alteori rezolv probleme la mate și copiez exercițiul greșit de pe tablă... valabil și la teste uneori. Noroc că mă verific și le văd. :))

6. Folosesc prea mult expresia „Băga-mi-aș pixul/picioarele.”

7. Adeseori las totul pe ultima clipă. Până acum a mers bine.

8. Încă mai dorm cu ursulețul meu de pluș. Ce? E o pernă foarte moale. XD

 



Și acum, să vedem cine se procopsește cu leapșa... Hmmmm.... Iată „norocoșii”... sau nu chiar atât de norocoși. Depinde de caz. Leapșa merge la: Pati, Petra, Felixuca, Maura, DulceDeea, Seiren și Arthur. Nu sunteți obligați să luați leapșa, dar chiar aș vrea să scrieți despre asta. Aaa, și oricine o poate lua dacă vrea.

duminică, 1 noiembrie 2009

Halloween fericit!

00:39 1 Comments

When witches go riding and black cats are seen,


the moon laughs and whispers: Have a Happy Halloween.




Anul trecut, de Halloween, nu am apucat să pregătesc nimic. Asta fiindcă am vrut să fac un video lung si grozav și nu m-am încadrat în timp. Nu l-am mai terminat și nici nu o voi mai face. Asta fiindcă mi-am schimbat stilul de atunci și nu mi se mai potrivește.


În fine, anul acesta am făcut un MMV scurt (Movie Music Video) cu sezonul 5 din Mesaje de Dincolo. Mai exact primele episoade care au apărut până acum.


Avertisment! Conține câteva scene scary.


______________________________________


Informații:


Video: Mesaje De Dincolo (episoadele 1-4 din sezonul 5)


Audio: This is Halloween


Program: Sony Vegas Pro 9


______________________________________


Trick or Treat. Smell my feet. Give me something good to eat. Vizionare plăcută.







sâmbătă, 24 octombrie 2009

Te gandesti la ce ma gandesc eu?

17:53 0 Comments
Convorbire pe messenger între mine și X.
X: vrei sa iesim mai incolo in oras?
VanillaMoon: aha
X: ca nu am mai iesit de mult
VanillaMoon: mergem in parc sa facem poze?
VanillaMoon: cat mai sunt frunze ruginii
X: daca crei u
X: facem
X: incepi sa semeni cu cineva cre ii merge mintea la lucruri magice
X:
VanillaMoon: cu cn seman?
X: cu o fata de 5 ani care inca crede in zana maseluta si in personaje magice
VanillaMoon: am zis ceva de zane? o.O
X: nu da ai zis de frunze ruginii si ma gandeam ca te gandeai ca s-ar putea sa ma gandesc la ce te gandeai tu ca ma gandesc adica la chestii din povesti
X:
VanillaMoon: m-ai pierdut
VanillaMoon: :
X: o sa te recuperez ca ma recuperezi

joi, 15 octombrie 2009

Perle culese

21:09 0 Comments
Vă întrebați ce am făcut în ultimul timp? Păi, pe lângă liceu, am făcut niște scufundări în arhivele memoriei, în căutare de scoici ale trecutului ce aveau perle. Mai pe românește, mi-am reamintit o parte din perlele pe care le omisesem în postările precedente cu perle. Așa că le scriu acum, până nu îmi dispar iar din memorie.

Încep cu o perlă de la teza unica de la română, de anul trecut. Știu că a trecut mult timp, dar asta este, acum mi-am amintit de ea.
... Vitoria îl caută din sat în sat pe Tipătescu.

Notă personală: Să fi știut autorul perlei ceva ce noi nu am aflat? N-avem de unde să știm că Vitoria nu era de fapt amanta lui Tipătescu. Și atunci, poate el a fost cel care l-a ucis de fapt pe Nechifor Lipan, ca să rămână el cu gagica.
Ce fain îi ochiul de la banner! E al tău? Mi-l dai puțin să-l țin în mână să văd cum se simte?

Notă personală: Știu că am strălucirea lunii în ochi, dar cei de la banner sunt mov, iar ai mei sunt căprui.
Ești mai bătrână decât mine. Să zicem vârstnică. N-am spus-o în nume de rău.

Notă personală: Dacă o liceeană e vârstnică, atunci cele de 80 de ani ce sunt? Fosile?
Și fără Băsescu, tot o țară de fraieri suntem. El e doar dinamita.

Notă personală: De acord, dar replica era prea funny ca să nu o includ.
toti baietii sunt asa batuti in cap ?

NP: Nu, doar cei care sunt de genul masculin. Wait, toți sunt masculi. ^^

Cam atât. Majoritatea sunt prostuțe, știu, dar tocmai acesta e farmecul lor.


Toate perlele de mai sus sunt spuse de persoane pe care le cunosc. Le public pentru umor, și nu ca să le fac de cacao, tocmai de aceea, numele autorilor lor nu vor fi afișate. Vă rog să nu le postați în alte părți. Mulțumesc pentru înțelegere.

marți, 13 octombrie 2009

Citatul zilei

23:57 1 Comments
Citez din mine:
Încă un cuvânt și o să demonstrez că există viteză mai mare decât cea a luminii, și cu viteza asta o să îți dau ignore.

Concluzie: Fizica dăunează grav sănătății și cineva s-a ales cu un ignore, neștiind că „hmm” este interjecție și din punct de vedere gramatical e cuvânt.

Așa-i că v-am amețit?

luni, 5 octombrie 2009

Baie fara apa

23:39 2 Comments
După cum bine am menționat și în articolul precedent, weekend-ul acesta am fost cam la pământ cu răceala. Febră, tuse, nas înfundat, în fine, o grămadă de complicații, suficient cât să îmi amâne spălatul părului până astăzi seara.

Acum, mai e ceva de adăugat. Oficial, mâine de dimineață, la ora 7 se ia apa pentru aproape două zile. Neoficial, astăzi seara, ora 8, intru liniștită în baie, dau drumul la apă... surprize, surprize! Nema presiune! Criză de nervi, eu nu mă duc la liceu cu părul în halul ăsta, etcetera, etcetera.

În fine, peste 15 minute, mama, salvatoarea mea, îmi spune că parcă e ceva mai bine. Apuc să îmi pun șampon în palmă și presiunea începe să scadă. No, acum or niciodată! Mi-am aruncat la propriu mâinile în cap și bagă viteză. În cinci minute eram deja cu capul sub duș, care acum avea nesimțirea să mai dea doar apă rece la presiune mică și încep să mă clătesc. Am și norocul unui păr lung și des, deși în cazul ăsta e mai mult ghinion. În fine, puțină apă rece, pe alocuri mai venea și caldă... mă rog, aia caldă era de fapt clocotită. Câte-un ibric cu apă călduță adus de mami (cine-a zis că mamele-s îngeri mare dreptate-a avut) și iată-mă cu părul curat. God bless my mum!

Și ca să fie capac, după jumătate de oră de la acest proces, presiunea apei a revenit la normal. Concluzia: Așa ceva numai în România se putea întâmpla. :|

duminică, 4 octombrie 2009

Atentie la raceala!

19:13 0 Comments
Zilele astea a fost o vreme destul de dubioasă, cel puțin în orașul meu... Dimineața, frig rău de tot, mai ales cum eu sunt mai friguroasă de felul meu, iar după-amiaza pe la  2- 3 când plec de la liceu e destul de cald pentru luna octombrie. Marea majoritate a colegelor mele au răcit deja.

În fine, eu am ținut un regim strong anul acesta, tocmai fiindcă anul trecut treceam dintr-o răceala în alta. Am mâncat fructe câte n-am mâncat în toată viața, de la mere, pere și banane, până la struguri și pepene. Pe lângă asta, am fost o săptămână la mare cu bunicii și vărul meu și am respirat aerul sărat de la malul mării (despre care se știe că e foarte sănătos) + o săptămână în Egipt, altă tură de aer sărat de la Marea Roșie. În completare, from time to time, vitamina C și calciu sub forma de pastile.

În fine, după 3 săptămâni de școală în care am rezistat în mod miraculos tuturor răcitelor care mă înconjurau, am simțit că mi-am atins scopul și că a meritat din plin. Am fost fericită, sincer să vă spun, nici nu știam ce să mai zic a doua zi când m-am trezit cu o durere de gât cumplită și nasul înfundat.

Așa că, atenție mare la viruși!

sâmbătă, 12 septembrie 2009

Sa ne afiliem!

19:56 1 Comments
Mulți dintre prietenii mei cititori m-au întrebat dacă vreau să ne afiliem. Până acum a mers mai greu fiindcă nu aveam niciun banner pentru afiliere. Însă acum am 4 modele diferite, așa că, oricine dorește poate adăuga site-ul meu la parteneri și eu voi face la fel cu al vostru (dacă aveți banner, dacă nu veți fi puși la blogroll).

Iată aceste modele și codurile lor.

1. Image and video hosting by TinyPic

<a href="http://vanillamoon.wordpress.com/" target="_blank"><img src="http://i29.tinypic.com/2ur7eb9.jpg" border="0" alt="Image and video hosting by TinyPic"></a>

2. Image and video hosting by TinyPic

<a href="http://vanillamoon.wordpress.com/" target="_blank"><img src="http://i26.tinypic.com/eq9o9c.jpg" border="0" alt="Image and video hosting by TinyPic"></a>

3. Image and video hosting by TinyPic

<a href="http://vanillamoon.wordpress.com/" target="_blank"><img src="http://i29.tinypic.com/24m9dva.jpg" border="0" alt="Image and video hosting by TinyPic"></a>

4. Image and video hosting by TinyPic

<a href="http://vanillamoon.wordpress.com/" target="_blank"><img src="http://i28.tinypic.com/10ne1k7.jpg" border="0" alt="Image and video hosting by TinyPic"></a>

marți, 8 septembrie 2009

The Italian Man Who Went To Malta

19:09 2 Comments
Probabil că majoritatea ați auzit de această mică glumă despre un italian care merge în Malta și încearcă din răsputeri să se descurce cu limba engleză, însă de multe ori este înțeles greșit din cauza pronunției.

Dar dacă nu, atunci...

Vă invit să vă uitați la videoclipul animat, iar dacă nu înțelegeți jocul de cuvinte, explicațiile pe scurt se găsesc mai jos.







Așa cum am promis, pentru cei care nu stau chiar atât de bine cu engleza, iată care sunt jocurile de cuvinte utilizate (pe care le voi cenzura atât cât se poate).

1. two pieces (of toast) = două felii (de pâine prăjită)

dar

to piss = a urina

Așadar, când tipul îi cere două felii de pâine prăjită, chelnerița înțelege că el are nevoie la toaletă și e revoltată că acesta vrea two piece on the table (to piss on the table).

2. I want a fork = Vreau o furculiță

I want to fuck - serios, cred că toată lumea știe asta

Deci, italianul cere o furculiță pe masă, iar tipa de la restaurant crede că el vrea să facă lucruri obscene acolo, pe masă. XD

3. I want a sheet on the bed = Vreau un cearșaf pe pat

I want to shit on the bed = Vreau să fac treaba mare pe pat - Like o.O - ce interesant și inutil am cenzurat

So, italianu ăsta cere o cearșaf și managerul înțelege că vrea să îi murdărească patul.

4. (and the last) Peace to you = Pace ție

Piss to you = Mă piș pe tine (asta n-avea sens cenzurată ^^ )

No comment.

A voastră (la figurat vorbind),


VanillaMoon


(azi sunt mai trăsnită - nu mă băgați în seamă)

vineri, 21 august 2009

Traim in 2009

01:53 5 Comments
-- Știi că trăiești în 2009 când... -----

1.) Îți scrii codul pin la cuptorul cu microunde.

2.) N-ai mai pus mânca pe cărți adevărate de multă vreme și preferi să joci online.

3.) Nu ții legătura cu mulți prieteni fiindcă nu au id de messenger sau cont pe hi5/my space.

4.) Mai degrabă ai căuta telecomanda prin toată casă în loc să apeși pur și simplu butoanele de pe TV.

6.) Șeful tău nu e nici măcar capabil să facă treaba ta.

7.) Continui să dai din cap și să zâmbești în timp ce citești.

8.) În timp ce citești, te gândești că și prietenilor tăi le-ar face plăcere să citească lista asta.

9.) Ai fost atât de captivat încât nici nu ai văzut că lipsește numărul 5.

10.) Chiar acum ai dat mai sus să cauți numărul 5.

11.) Acum ți se pare amuzant într-un fel stupid.

12.) Dacă am dreptate, te invit să lași un comentariu.

Made by VanillaM. Do not copy. Dare to be original.

miercuri, 12 august 2009

Convorbiri telefonice

21:06 3 Comments
Stăteam azi de vorbă cu o prietenă de-a mea la telefon. Terminase o carte pe care i-am împrumutat-o și am început să schimbăm impresii în legătură cu surprizele neașteptate de la final. Făcând parte dintr-o serie, iar eu citisem deja volumul următor, m-a rugat să îi dezvălui o parte din ce va mai avea loc important. Pe tot parcursul convorbirii se auzea ca și cum ea ar fi fost undeva la birou și cineva ar fi pus ștampile undeva în imediata apropiere. În cele din urmă, curioasă, o întreb ce se aude. Surpriză: ea credea că se aude de la mine. Nu e greu de rezolvat acest mister: ne era ascultată discuția. Am rezistat tentației de a-i spune în glumă că voi săvârși o crima (pentru că nu se știe niciodată dacă ascultătorii noștri au simțul umorului) și i-am spus doar un banc referitor la chestia asta. Am să vi-l spun și vouă, deși cred că l-ați mai auzit. Cum se salută mai nou românii la telefon? - Salutări ție și ascultătorilor noștri!

Așa că, dragi oameni de la Securitate, dacă ați ajuns să ascultați convorbirile unor adolescente, you suck! And I mean it.

A voastră, Vanilla M.

vineri, 7 august 2009

The mermaid - oneshot

03:45 2 Comments
Înainte de a citi, te rog să dai play la această melodie, pentru o atmosferă mai bună a poveștii. Mulțumesc.






Își întinse mâna spre steaua de mare, luănd-o cu delicatețe în palmele ei ude. Marea era calmă și îi plăcea să-și petreacă diminețile pe fundul apei, căutând podoabe noi pentru părul ei lung și blond. Privi o dată în sus, spre lumea cerului. Își dorea să nu fie interzis să urce la suprafață. Ar fi vrut să vadă măcar o dată culorile asfințitului despre care bătrânii vorbeau cu atâta melancolie de fiecare dată. Însă vremurile bunicilor trecuseră, iar lumea aceea pașnică devenise un adevărat iad. Se zvonea că dacă aerul rece al acelei lumi misterioase ar fi atins-o, avea să se întâmple ceva rău.

Privi în gol spre coada de pește, visând cu ochii deschiși despre lumea de deasupra apelor, despre prinți și prințese și despre castele înalte, baluri, rochii de dantelă...

„Selena!”

Vocea aspră a tatălui ei o trezi din visare și o readuse cu coada pe apă. Îl privi cu resemnare în timp ce îi povestea despre balul pe care avea să îl organizeze pentru ca ea să-și găsească un mire. Dădu din cap cu tristețe, în semn de aprobare. Ar fi vrut să aibă curajul să i se împotrivească, însă de fiecare dată când deschidea gura în semn de protest, singurele cuvinte care ieșeau erau „Da, tată.” sau „Bineînțeles, tată.”, „Desigur, tată.” și ”Așa voi face, tată.”

De ce nu putea fi liberă ca oamenii de deasupra? De ce trebuia să fie mereu supusă și ascultătoare? Tot ce voia era să vadă apusul, măcar o dată. Numai o dată și ar fi fost de ajuns. S-ar fi măritat cu orice tânăr al apelor și nu i-ar fi păsat de cât de nefericită era viața pe care o ducea, căci avea să aibă mereu în minte culorile frumoase ale cerului ce asemeni unei păsări fenix moare pentru a renaște a doua zi.

Orele trecură mai repede decât curenții marini și se văzu la așa-zisul bal în care trebuia să-și aleagă viitorul soț. Privi în gol spre fiecare bărbat al apelor care îi cerea mâna.

„Nu.” spunea ea către fiecare, fără să simtă nicio vină văzându-i atât de dezamăgiți, ba unii plecând chiar cu lacrimi în ochi. În inima ei, nu exista decât dragostea pentru Soarele pe care nu îl văzuse niciodată. Mulțimea scăzu până mai rămaseră doar doi bărbați. Dar vai, aceia aveau cele mai respingătoare chipuri pe care le văzuse vreodată.

„Alege.” îi spuse tatăl ei cu mânie în glas, dar fără să ridice tonul. Vocea lui îi amintea Selenei de tunetele ce se auzeau când era furtună pe mare. Și deodată, tânăra sirenă simți că are puterea să facă acel lucru pe care nu îl făcuse niciodată.

„Nu, tată.” grăi ea aproape șoptit, în timp ce urcă cu viteză spre strălucirea de deasupra. Nu mai avea noțiunea timpului, cert este însă că ajunse la suprafață chiar la apus. Își scoase capul din apă, privind măreția soarelui. „Nu am să te uit niciodată, iubitul meu.” i-a declarat ea Soarelui.

Și privi cu dragoste cerul de foc în timp ce ultima fărâmă din ea se stinse. Dar Soarele avea să renască, iar ea nu. Însă nu regreta acest lucru, căci în sufletul ei, acel minut în care îl văzuse însemnase mai mult decât toți anii pe care îi trăise pe fundul apei, fără să vadă strălucirea dragostei.

Îi dedic acest oneshot lui akan, care a insistat însă să nu o ucid pe sirenă.

The random day of randomness - part 2

02:42 0 Comments
1. Găinațul de pasăre - de-a dreptul.... angelic



2. Pentru fanii Inuyasha



3. La fiecare dezastru, cineva trebuie să râdă.



4. Hell yeah, chiar îmi displace Naruto. XD



5. Beware



6. Credea că ne face poftă cu mesajul ăla?



7. Bine-cunoscutul... x și 0



duminică, 2 august 2009

Revolta unei blogerite

22:48 6 Comments
În ziua de azi, mai toată lumea are câte un blog, ba unii chiar mai multe. Nu zic că nu fac bine, ba chiar îi felicit pe români pentru încercarea lor de a-și exprima opinia despre un subiect sau altul. Problema însă este că peste 80% din blogurile înregistrate nu spun nimic. Cutărică și cutărică pur și simplu își deschide blog numai ca să copieze aiurea bancuri găsite pe net, furate de pe alte site-uri, postează în prostie versuri de la ce știu ce melodie (de parcă n-ar exista destule astfel de site-uri pentru cine ar vrea respectivele versuri) sau pune melodii de pe YouTube, ca și cum ceilalți n-ar fi în stare să dea singuri search acolo. Dacă asemenea persoane citesc articolul, să nu mi-o ia în nume de rău. Gândiți-vă și voi, ce rost au toate astea? Nu mai bine v-ați face un blog original? Poate vă pasionează fotografia, puneți pe blog poze făcute de voi în excursii, sau cu flori. Sau poate vă place grădinăritul, bucătăria etc. Puteți da sfaturi altor oameni din propriile voastre experiențe. Nu aveți un animal de casă foarte drăguț, care eventual știe niște trucuri? Multor iubitori de animale le plac astfel de bloguri și le răsfoiesc cu plăcere. Și spuneți, chiar nu ați scris niciodată un oneshot, vreo poezie sau un jurnal? Nu vreți să aveți un blog unic? Chiar nu aveți nimic propriu de împărtășit cititorilor voștri? Și celor care pur și simplu citesc, nu v-ați săturat de banalele bloguri lipsite de creativitate? Eu am fost și sunt de ambele părți (scriitoare și cititoare) și îmi exprim doar nemulțumirea. Și dacă știți exact despre ce vorbesc, vă invit să scrieți și voi un articol asemănător pe blogul vostru, poate reușim să schimbăm ceva.

marți, 14 iulie 2009

The random day of randomness

17:31 2 Comments

1. Iubim animalele fiindcă mereu sunt alături de noi, și la bine, și la greu.



2. No comment.



3. Killer Turtle



4. So true.



5. Bowling



6. Ce fac copiii în piscină...



7. Asta ca să nu ne mai plângem de drumurile noastre.



8. Hell yeah!



9. Cu toții iubim liniile de zbor, nu?



10. O față a papei pe care n-am mai văzut-o.



11. Avem serverul tău



12. Pokemon



13. Naruto e o copie.



14. De ce e bine să mergi la școală...




T H E     E N D



joi, 9 iulie 2009

Un creion negru

16:55 5 Comments
N-aș fi crezut că după 1 an în care nu am mai desenat nimic în afara școlii (și nu sunt la un liceu de artă) mă va motiva cineva să reîncep. De fapt începusem să îi spun prietenei mele Carmi că îmi plac desenele ei pe care și le pusese la status și am ajuns să-i arăt un desen de anul trecut. Înainte însă să-l fotografiez am făcut 2-3 retușuri și n-am putut pur și simplu să las creionul din mână. Eh, cinci minute mai târziu întorsesem o foaie din carnețelul meu și desenam deja - ce? M-am lăsat pur și simplu în voia creionului.
Se pare că revin la mania mea de desenat ochi - asta poate fiindcă sunt punctul meu forte. :) Restul elementelor au venit de la sine. Mă rog, nu sunt eu expertă în umbre, dar mi-am dat silința.
Rog criticii de artă să ia în considerare că nu am luat niciodată cursuri de desen și este pur și simplu un hobby pe care îl am de câteva ori pe an.
Așadar, this is it...

IMG_1377

luni, 6 iulie 2009

Pastreaza-ti monitorul curat

19:58 5 Comments
Mă uitam la un film pe laptop, ca tot omul și ia ghiciți? La început am crezut că era de la lumină sau că bietul actor se tăvălise printr-o baltă de noroi înainte să intre pe platoul de filmare. Dar nu, era pur și simplu murdar monitorul... din nou. Începe să devină enervant, fiindcă îl curățasem chiar cu o zi în urmă.
Așa că am căutat o soluție. E chiar ușor de făcut și rezultatele sunt remarcabile. În numai un minut totul e curat și strălucitor. Chiar vă recomand să încercați și voi. Dați doar un click aici și problema e ca și rezolvată. Sper să vă placă.

vineri, 26 iunie 2009

Randomness

15:24 2 Comments
Oamenii care mă înconjoară nu încetează să mă uimească. Numărul de perle pe care le aud pe zi variază de la 5 la 10 sau chiar mai mult, din păcate însă nu am memorie de elefant ca să le pot ține minte pe toate, așa că mi-au rămas numai cele mai beton. Din respect pentru autorii lor, nu le voi menționa numele.

Eu: Acum că ți-ai reparat PC-ul îți merge serialul pe care ți l-am dat?
X: Da, dar nu are subtitrare.
Eu (după câteva minute): Dar nu era dublat în română?



Y: Tu, spumantu” ăsta de baie miroase ca la mort.
Eu: CEEE?



Z: Am fost în parc și era un bărbat care stătea pe o bancă și își tăia unghiile de la picioare.
Eu: Cum? S-a descălțat, și-a dat șosesta și a început să și le taie? o.O
Z: Da...



Eu: the first mistake was replying ur comment
Q: i can feel the love or the hate XD i`m not sure, but it feels nice



That”s all, folks! :))

luni, 15 iunie 2009

Feelings

23:56 1 Comments
Just a random post. Pentru Arthur, ca să-și facă o idee despre cum ar trebui să scrie ceea ce simte.





Am privit figura ta cenușie dispărând în orizont. Probabil era ultima dată când te vedeam și asta mă făcea să par o existență fragilă în universul infinit. Am deschis gura, dar vorbele nu au vrut să iasă, nepăsându-le de sentimentele ce se zvârcoleau în sufletul meu. M-ai lăsat singură în ceața disperării, prinsă în pânza propriilor greșeli. Trecutul nu încetează să-mi sublinieze greșelile cu care l-am pătat de-a lungul vieții. Și totuși, încă mai sper la o șansă. În ochii mei se mai oglindește silueta ce a pierit în lumină. Îți găsesc prezența în fiecare sclipire a soarelui, îți simt mirosul cu fiecare adiere a vântului și îți aud pașii în iarba ce foșnește. Dar tu nu ești aici și nici nu vei mai fi. Mintea mea înțelege asta, dar inima refuză cu desăvârșire să recunoască.

luni, 25 mai 2009

Would you kill the spiders to save the butterflies?

21:47 5 Comments
Requested by UD

La prima vedere pare o întrebare ușoară, dar nu e treabă simplă să exprimi în cuvinte răspunsul. Ai ucide păianjenii pentru a salva fluturii? De ce aș interveni în această situație? Până la urmă, e vina fluturelui că s-a lăsat prins, iar păianjenul nu face decât să profite de situație. Dar nu e chiar așa, iar unii știu prea bine, nu?

Majoritatea oamenilor l-ar cataloga pe păianjen ca fiind personajul negativ, iar pe fluture - bun și inocent. Dar adevărul e că nu este mereu așa. Oamenii nu sunt doar buni sau răi.

Să ucizi un păianjen pentru a salva fluturele - este o soluție rațională? Răspunsul e afirmativ dacă raționalitatea cuiva este bazată pe sentimente și aparențe. Adevărul e că păianjenul face mai multe lucruri bune decât fluturele. Gândiți-vă doar la câte muște ne-ar înconjura dacă nu ar fi ei! Pe de altă parte, fluturele a fost odată omidă și câte frunze nu a ros din grădină?

Soluția de a îl ucide totuși devine din nou irațională căci făcând asta devii tu însuți păianjenul.

Oare nu există o cale de mijloc? Nu poți salva și păianjeul și fluturele? Nu poți elibera fluturele din plasă și să oferi păiajenului altă pradă - spre exemplu o muscă? Dar și așa ar avea de suferit cineva și tot ce am reuși să facem este să salvăm o persoană sacrificând-o pe alta.

Să presupunem totuși că am alege să salvăm fluturele. Atunci păianjenul ar rămâne înfometat și în cele din urmă ar muri. Însă consecințele morții lui sunt cele mai rele: ar crește numărul insectelor care în cele din urmă ar ajunge să ne afecteze mai mult decât lipsa unui fluture.

Deci, ce e de făcut? Ajungem iar de unde am pornit: nu ar fi mai bine să lăsăm firea lucrurilor să rezolve problema?

Personal Notes:

Am abordat această temă la cererea lui UD, nu știu dacă am reușit să mă ridic la așteptările sale. Subiectul a fost destul de greu, sinceră să fiu nu m-am gândit până acum la această temă și am ajuns să scriu liberă, fără să țin cont de restul lumii. În cele din urmă, asta e o opinie proprie și accept oricând sugestii referitor la ce am scris.

duminică, 24 mai 2009

Oneshot - o zi din viata mea

19:12 4 Comments
Requested by Maura

Ora 6:45. Din patul încărcat până la refuz cu animăluțe de pluș se poate observa un buchet de cârlionți. That's me. Telefonul plasat enervant de bine chiar în fața patului începe să sune. Mai vreau cinci minute, vă rog! Dar dacă nu îl opresc eu, cine îl va opri? Întind mâna și după ce eșuez de trei ori în a prinde aparatul care încă sună, reușesc să-l apuc. Cu ochii încă închiși ratez încă de două ori butonul și în cele din urmă se oprește melodia. Mda, acum chiar că m-am trezit și nici vorbă să mai pot dormi. După ce îmi fac ritualul de dimineață, mă duc să o recuperez pe Patricia, blonda cu care merg în fiecare dimineață la școală. Bineînțeles, nu se poate să coboare ea vreodată mai devreme, ca să nu mai zic că nici nu e în stare să vină la ora stabilită și tot eu sunt nevoită să aștept după ea încă cinci minute dacă am noroc și nu durează mai mult.

În cele din urmă, își face apariția mult-așteptata și pornim spre școală. Ea torăie într-una despre vrute și nevrute, în timp ce eu dau din cap absentă sau mai spun vreun trecător „aha”, pe jumătate adormită. Pătrundem în curtea școlii și o luăm fiecare spre clasa noastră.

În mod normal ar trebui să fie plină clasa, dar mai nou, de când ne apropiem de sfârșitul anului școlar vezi la ora 7:50 aceleași figuri în clasă. Firește, evident că niciuna din acele mirobolante prezențe nu este feminină și mă simt nevoită să ascult vreo patru minute despre ultimele meciuri, despre cât de dobitoc a fost cutare și cutare să rateze un asemenea gol. Dacă am rezistat fără să ațipesc, ar trebui să-și facă acum apariția Timi, una dintre persoanele alături de care nu poți să te plictisești. Nici nu îmi mai amintesc câte prostii a scos pe gură sau mai ales câte prostii am scos chiar eu pe gură sub influența ei.

Trecem peste orele plictisitoare despre care nu vrea nimeni să audă și ajungem la pauze. Prima este de obicei lipsită de vlagă, majoritatea lumii cere ce teme nu și-a făcut sau încă doarme. Cam în a doua pauză începe să se animeze școala. Toată lumea se înghesuie claie peste grămadă la chioșc în speranța că mai apucă să cumpere un foietaj cu ciocolată. (yummy) Și în mod natural, chiar când ajung eu la rând nu mai are. Și bineînțeles că Timi l-a luat pe ultimul. Dar nu o urăsc pentru asta, oricât aș dramatiza situația în momentul acela. Fraze ca „stați-ar în gât” sunt uzuale și se tratează cu porții de râs.

Acum e momentul să intre în scenă Kane, un bun amic din a 7-a C, cu care îmi pierd serile pe chat și la RPG-uri, dar ajungem și la asta. Ne salutăm și pe Timi o pufnește râsul. „Ce ai, fato?” Nici nu știu de ce o mai întreb asta, niciodată nu se oprește din râs ca să-mi răspundă curiozității ce mă macină.

Suppose the school day”s over. Really, chiar nu am ce să spun despre asta. În afara unor zâmbete false aruncate spre anumite persoane și a unor glume nesărate pe care fie le îndur, fie la fac chiar eu, totul decurge ca la o școală obișnuită. E timpul să mă întorc acasă, însoțită de veșnicele mele blonde, Timi și Patricia. Dacă nu ar fi cu noi și Maria, m-aș simți alături de doi extratereștri. Cele două parcă vorbesc o limbă proprie și nu mă pot intregra. O fi de vină culoarea părului sau oboseala care mă face să nu mai reacționez la glumele lor?

Să alegem la întâmplare una din glumele pe care le-au făcut data trecută. „- Doamna profesoară, Bulă a aruncat cu scaunul în mine. - Aruncă și tu. - Dar scaunul meu e moale!”. Sincer, la ora aia nu mă puteam concentra. Mi-au luat vreo... 10 secunde să procesez jocul de cuvinte și am izbucnit abia apoi în râs. Vine și comentariul „Asta numa acuma o înțeles.” Damn! La ora 2, după ce creierul meu nu mai știa nici cât e 1+1 din cauza stresului provocat de anumiți profesori, cine naiba mai are capacitatea de a face asociația scaun-rahat! În fine, să trecem peste asta. Nu de alta, dar mai sunt persoane care savurează o gustare în momentul ăsta și nu vreau să fiu responsabilă pentru împroșcarea ecranului cu ceai, cafea, biscuiți sau alte minuni.

Ajung și acasă, să tot fie ora 2:30 și nici nu mai știu de când am obiceiul să fac următoare remarcă: „Pe mine cine mă urcă acum până la etajul 3?” Și Pati se pare că e pregătită ca întotdeauna, fiindcă primesc același răspuns: „Picioarele.” Găsesc în cele din urmă o fărâmă de energie și ajung în cele din urmă în apartament. Și acum trebuie să merg în bucătărie, să-mi încălesc mâncarea (fiindcă nimeni nu mă așteaptă cu mâncarea în farfurie) și după ce mănânc să pot să mă relaxez. Acum ar trebui să fiu o fetiță cuminte și să spun că mă duc să-mi fac temele, dar mai nou nici nu mai primim așa ceva. Nu mai cunosc sensul acestui cuvânt de când am terminat cu tezele și mă simt ca în vacanță. Așa că de acum e cum aș spune eu Anime Time, dacă mă înțelegeți. Iar dacă nu, puteți oricând folosi Google.

Pe la 8:30 (da, îți știu programul) intră și Kane pe messenger. Cam la cinci secunde intră pe mine și mă salută. Din glumă în glumă, îmi aduc aminte de RPG-ul nostru și încep să-l bat la cap până cedează psihic și e de acord să scriem la el. Inițial trebuia să fie un SF cu o doză mare de sânge și sadism, dar se pare că a devenit acum o poveste de dragoste eșuată, fiindcă ea e prea încăpătânată și nu poate trece peste trecutul ei dramatic (și firește că eu sunt de vină pentru asta, doar e personajul meu). Unde rămăsesem? A, da. O poveste de dragoste eșuată, cu un umor de-a dreptul sadic și multă multă dramă.

Se face vreo 9:50 și mă duc la duș (unde de obicei îmi vin cele mai tâmpite idei pentru RPG-uri sau alte fanfic-uri și povești pe care le-am început) ca la ora 10:15 să fiu gata pentru Povești cu Fantome, difuzat de Animax TV (am ajuns să le fac și reclama mai nou). Și ca să pună capac, chiar când sunt singură acasă au difuzat episodul cu fantoma care ucide copiii care sunt singuri acasă. Yeah, și tot în aceeași noapte a pornit și furtuna aia oribilă.

În cele din urmă adorm și ziua o ia de la capăt. Trebuie neapărat să îmi amintesc să schimb soneria de la ceasul deșteptător. Actuala începe să mă calce pe nervi.

vineri, 22 mai 2009

Lulz time - fraze de agatat

23:05 2 Comments
Pentru doza de LOL de luna asta, v-am pregatit cateva fraze de agatat, majoritatea jalnice. Have phun.

Te superi daca flirtez putin cu tine?

Poate ca acum sunt urat, dar intr-o zi voi fi multimiliardar.

Tocmai am facut primul pas - e randul tau.

Mi-am pierdut numarul de telefon, mi-l poti da pe al tau?

Frumoaso, trebuie sa fii tare obosita, pentru ca toata ziua ai umblat prin mintea mea

Sunt ca un computer ... poti sa te joci cu mine toata ziua

Crezi in dragostea la prima vedere sau trebuie sa plec si sa ma mai apropii o data?Stii, tocmai mi-am dat seama ca semeni leit cu viitoarea mea prietena

Stiu ca laptele ajuta corpul sa arate bine, dar, draga mea, tu cat de mult ai baut?

In medie, o persoana se indragosteste de 7 ori pana la casatorie. Draga mea, esti a saptea...

De obicei nu ma intalnesc cu fotomodele, dar, fie...uite telefonul meu...

Ai ceva pe fund...aaaa... sunt ochii mei

Ai o harta? M-am ratacit in ochii tai

Scuza-ma, vrei sa imi arati ce ai in buzunare? Cred ca mi-ai furat inima

miercuri, 20 mai 2009

Aripi de uitare

20:47 4 Comments
Mă îndrept cu repeziciune de sfârșitul anului școlar și am reușit să găsesc o umbră de inspirație pe care nu am irosit-o și am făcut o mică rimă, poezie sau cum vreți voi să o numiți. Odată cu trecerea timpului aș vrea să o revizuiesc, fiindcă e incompletă și mai sunt încă multe de adăugat pe această temă. Deocamdată, sper că vă mulțumiți cu atât. Sincere mulțumiri, Vanilla M/Adela C.

Aripi de uitare

Voi zbura spre cerul îndepărtat,

Aflând calea pe care să apuc.

Îmi voi găsi zâmbetul de mult uitat

În profunzimea unui amurg.




Pustietatea ce mă înconjura...

Am învățat să ignor

Răutatea voastră și ura

Și să-mi dau drumul în zbor.




Cruda realitate nu mă poate trezi

Până și gravitatea o voi uimi

Când îmi voi găsi

Aripile pline de dorințe.

luni, 11 mai 2009

Au revoir

23:22 4 Comments

Au revoir


de Vanilla M, alias Adela C



Am plecat de-acasă, te-am lăsat în urmă.


Nu îmi mai pasă ce-o să faci din umbră.


Va curge timpul mai departe, nu vei observa


Că-s zilele pustii, că lipsește ceva.


Vei merge înainte, orb ca și pân-acum


Nu vei vedea pustiul ce ți se-ntinde-n drum.


Și când ultima petală de trandafir va cădea


O să te uiți uimit la ce lucește-n calea ta.


Memoria-ți încețoșată o clipă va-ntreba:


„Mi se pare mie sau lipsește ceva?”

Poze bantuite

23:05 1 Comments

Acest articol este o parodie, rog a se trata ca atare.



Am început să trag concluzii ciudate în ultima vreme. Să fie stresul de vină sau pur și simplu mi-au bântuit fotografiile? Totul începuse cu dorința de a avea câteva poze noi pe care să le folosesc ca avatar pe messenger. Până la urmă mi s-au părut chiar reușite, deși nu m-am străduit să iasa cine știe ce, așa că ce-mi trece prin cap? Ia să le urc pe haifaiv ? Toate bune și frumoase, până să le vizionez de pe profil. Doamne păzește dacă am mai văzut vreodată așa ceva! Una din poze, făcută în sepia s-a transformat radical. Se făcuse pur și simplu roșie, de parcă era o poză veche, developată prost. Cine a mai pomenit de poze sepia roșii? Concluzia: ori se duce site-ul de râpă de tot (deși după părerea mea s-a dus de când au adăugat porcăriile alea de cadouri.... cine dă nu știu câți euro ca să trimită o floare virtuală când una adevărată e mai ieftină și de efect mai mare...?), ori cineva îmi bântuie fotografiile.



Copii, ciocolata caldă consumată seara dăunează grav sănătății... sănătății celor din jur.   -.-




sâmbătă, 9 mai 2009

Moda verii 2009

22:50 3 Comments
La cererea cititorilor, am să scriu câteva cuvinte despre ceea ce se poartă în vara acestui an.

Animal Print




S-ar părea că anul acesta ar reveni moda hainelor cu animal print, modă pe care am mai întâlnit-o în toamna anului 2006.  Vedetele care au dat startul acestei mode sunt nimeni altele decât Katy Perry, Mischa Barton și Kate Moss. O importantă precizare despre această modă este că petele de leopard nu trebuie purtate în culorile clasice, ci să fie cât mai viu colorate. De asemenea, nu trebuie să vă împopoțonați cu 100 de mii de accesorii animal print, ci să aveți doar o piesă, să zicem maxim două.
Păr cu volum maxim

Vara asta, indiferent dacă aveți părul scurt, mediu sau lung, puțin volum la părul tău te va face super trendy. Pentru un volum cât mai durabil, eu vă recomand să folosiți un balsam special sau să vă tapați părul după baie, adăugând fixativ cu textură nelipicioasă. Iată câteva idei de coafuri: imaginile spun cât o mie de cuvinte!



More details soon, deocamdată moda verii nu este prea bine definită, dar promit să adaug mai multe articole referitor la asta imediat ce se stabilește ceva clar.